În Europa de Sud-Est, libertatea presei este mai degrabă o iluzie

"Partidele politice din Europa de Sud-Est exercită mari presiuni asupra jurnaliştilor", avertizează Elvira Jukic-Mujikic, reporter în cadrul unei reţele de jurnalism investigativ cu acoperire trans-balcanică. În ţara ei, Bosnia-Herţegovina, liderii de partide iau decizia cu privire la persoana care conduce principalul post public de televiziune. Redactorii şefi sau directorii generali primesc uneori şi câte 20 de telefoane zilnic de la politicieni care le stabilesc sumarul ştirilor. Se întâmplă, însă, la fel şi în Serbia. În Macedonia, influenţa politicienilor este şi mai evidentă, se plânge Maria Sevrieva, freelancer la Skopje. Mulţi dintre actorii scenei politice au fost, până de curând, proprietarii instituţiilor de presă din ţară. Lucrurile s-au schimbat doar sub presiunea Uniunii Europene, în cadrul negocierilor de aderare purtate de Macedonia. În cele din urmă, modificarea este mai degrabă una de formă: proprietarii s-au schimbat, presiunile politice au rămas în continuare mari. "Guvernul cumpără cea mai mare parte din publicitatea difuzată în media macedoneană şi", comentează Sevrieva, "se poate spune că mare parte din câştigurile presei depind - şi sunt plătite - de guvern"

În indexul pe anul 2013 al libertăţii presei, Serbia se află pe locul 63; Bosnia stă pe poziţia 68 iar Bulgaria a coborât de pe locul 80 pe 87. Albania este mult mai în spate (locul 102), proprietarii unor firme de construcţii deţin şi titluri print sau posturi de televiziune; de pe aceste poziţii susţin deschis anumiţi politicieni. "De cele mai multe ori sunt răsplătiţi cu diverse avantaje cum ar fi autorizaţii de construcţii", explică jurnalistul albanez Fatjon Kodra.

Chiar dacă nu sunt proprietarii direcţi ai vreunei instituţii de presă, oamenii de afaceri sud-est europeni au puterea de a influenţa sumarul publicaţiilor. Richard Meares cunoaşte astfel de cazuri: jurnalistul a colaborat cu fundaţia concernului media Reuters şi a intrat astfel deseori în contact cu reporteri din Balcani, aflând, astfel, multe despre corupţia ce macină ţările din regiune. Materialele critice la adresa unei firme pot sfârşi în sertare în vreme ce firma problemă ajunge să cumpere publicitate la instituţia de presă care a lansat investigaţia. "Mulţi jurnalişti din Balcani îmi spun că şefii le interzic să scrie articole în care pot fi aduse eventuale prejudicii unor clienţi de publicitate", povesteşte Meares într-un interviu acordat pentru DW.

În vremea dictaturilor comuniste, puterea de stat decidea ce se publică; astfel că, de fapt, jurnaliştii din Balcani ar cam trebui să fie obişnuiţi cu presiunile exterioare. Între timp, presiunea nu mai vine din cabinetele secretarilor de partid ci din lumea afacerilor, punctează Meares. "Greu de spus ce e mai rău. Mai ales că în multe dintre ţările regiunii, politicul şi economicul sunt puternic interconectate: politicienii sunt de cele mai multe ori influenţi oameni de afaceri. Uneori nici nu poţi sesiza vreo diferenţă între cele două lumi".

Goran Milic lucrează de 43 de ani în presă şi conduce în prezent canalul de ştiri Al Jazeera Balkans. În opinia sa, "jurnaliştii se pun singuri sub presiune, deoarece ştiu ce anume ar citi publicul şi ce nu". În plus mai există şi o presiune venită din interiorul propriei familii: "Părinţii le reproşează copiilor că din cauza articolelor publicate nu se mai simt în siguranţă pe stradă". Or, asemenea remarci inspiră autocenzură.

Mulţi dintre jurnalişti speră că aderarea la UE ar putea schimba situaţia în mai bine. În România, lucrurile chiar s-au întâmplat astfel, în 2007 - dar numai pentru scurt timp. Roxana Pricop, redactor la Ziarul Financiar, crede că situaţia jurnaliştilor din România este, astăzi, "mai rea decât înainte de aderarea la UE; vina însă nu o poartă politicienii ci criza economică". Mulţi dintre ziarişti se tem să nu îşi piardă locul de muncă şi, ca atare, preferă să nu abordeze subiecte sensibile.

Criza economică este un instrument - de cenzură, de data aceasta - şi în Macedonia: şefii le spun jurnaliştilor că nu au bani pentru a face faţă unor procese, motiv pentru care preferă ca anumite subiecte să rămână neabordate, explică Maria Sevrieva. "Ştim că este neprofesional dar nu putem exista pe piaţă dacă publicăm anchete despre corupţie". Macedonia este, în materie de libertate a presei, pe ultimul loc între naţiunile europene, respectiv, poziţia 116 în clasamentul realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere; anul trecut stătea cu 22 de locuri mai sus.