În posesia bombei atomice poate intra oricine
26 februarie 2004Publicitate
După ani de izolare, Libia îşi regăseşte treptat locul în cadrul comunităţii internaţionale. Preşedintele Mohammar el Ghadaffi s-a transformat dintr-un finanţator al terorismului într-un şef de stat echilibrat; familiile victimelor produse de atentatul de la Lockerbie vor fi despăgubite, iar ambiţiile atomice ale Libiei au fost date uitării. Printre efectele secundare ale acestei deschideri se numără însă şi o serie de informaţii- la care au avut acces ani de-a rândul doar serviciile secrete - privind stadiul avansat al programului nuclear libian precum şi factorii care au favorizat progresul cercetărilor.
Conform ultimului raport al Autorităţii Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA), dat publicităţi la sfârşitul săptămânii trecute, Libia a fost capabilă să producă plutoniu în cantităţi mici. La începutul anilor '80 Libia a iniţiat un program atomic secret, care a dat roade nebănuite. Şeful diplomaţiei de la Tripoli, Abdul Rahman Shalgam, a precizat, însă, că deşi ţara sa era în măsură să producă arma atomică, a ales să renunţe la proiect: "Conducerea noastră a chibzuit îndelung. Dispunem de mijloacele tehnice, de materiale, de metoda de fabricare şi de oameni de ştiinţă. Am decis însă să nu fabricămaceste arme. Dacă ai făină, apă şi foc, asta nu înseamnă, automat, că ai şi pâine", a spus ministrul libian de externe.
Dar, de ce a anunţat oare această ţară nord-africană la 19 decembrie anul trecut, că renunţă la toate categoriile de arme de distrugere în masă? Acelaşi Abdul Rahman Shalgam a răspuns: "La ce ne pot sluji aceste arme? Dorim să conferim proiecteor noastre un caracter exclusiv paşnic. Americanii , britanicii şi alţii ne vor ajuta în acest demers. Energia atomică, desalinizarea apei şi producerea curentului electric sunt mai valoroase în ochii noştri."
În clipa de faţă există numeroase speculaţii, privind posibilitatea ca schimbarea de la Tripoli să fi fost determinată de campania americană îndreptată împotriva Irakului şi a lui Saddam Hussein. Se pare însă că nu aceasta este explicaţia. Mult mai plauzibil este că Ghadaffi şi apropiaţii săi au realizat efectele negative ireversibile pe care le provoacă Libiei izolarea şi sancţiunile economice. În orice caz, momentul ales pentru stoparea tuturor programelor de realizare a armelor de distrugere în masă a fost bine ales: Administraţia Bush a reacţionat pozitiv la toate iniţiativele libiene, astfel că s-a conturat posibilitatea normalizării relaţiilor dintre cele două ţări.
Libia şi-a pregătit deja de la sfârşitul anilor '90 reîntoarcerea în comunitatea internaţională. Atunci, autorităţile de la Tripoli i-au deferit pe cei doi principali suspecţi în dosarul Lockerbie unui tribunal scoţian organizat în Olanda. Unul dintre ei a fost între timp condamnat, iar celălalt - achitat. Mai recent, programul nuclear al Libiei a fost sistat, cercetările militare fiind declarate oficial încheiate. Ţara insistă, însă, asupra dreptului de a folosi energia atomică în scopuri paşnice. De aceea cooperează strâns şi transparent cu Autoritatea internaţională de resort de la Viena. Primul ministru libian, Shukri Ghanem, a precizat în acest sens: "nu cred că vor găsi lucruri noi, despre care să nu ştie deja, atâta timp cât le-am pus la dispoziţie toate informaţiile. Atunci când am decis să ne stopăm programul şi să dăm curs solicitărilor IAEA am prezentat toate documentele, planurile şi programele. Vizita la noi a inspectorilor nu este un joc de-a v-aţi ascunselea."
Libia ar putea astfel să se transforme dintr-un stat-paria într-un martor-cheie în lupta cu mafia atomică internaţională, câtă vreme specialiştii lui Ghadaffi au obţinut planuri, echipamente şi probabil chiar substanţe radioactive din Pakistan şi ,poate, din China. Referindu-se la mafia din domeniu, Mohammed el Baradei, şeful Autorităţii de la Viena, vorbeşte, în contextul şocantelor descoperiri din ultima vreme, chiar de un "supermarket virtual, în care oricine este cu adevărat interesat de construcţia bombei atomice îşi poate procura cele necesare."
Conform ultimului raport al Autorităţii Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA), dat publicităţi la sfârşitul săptămânii trecute, Libia a fost capabilă să producă plutoniu în cantităţi mici. La începutul anilor '80 Libia a iniţiat un program atomic secret, care a dat roade nebănuite. Şeful diplomaţiei de la Tripoli, Abdul Rahman Shalgam, a precizat, însă, că deşi ţara sa era în măsură să producă arma atomică, a ales să renunţe la proiect: "Conducerea noastră a chibzuit îndelung. Dispunem de mijloacele tehnice, de materiale, de metoda de fabricare şi de oameni de ştiinţă. Am decis însă să nu fabricămaceste arme. Dacă ai făină, apă şi foc, asta nu înseamnă, automat, că ai şi pâine", a spus ministrul libian de externe.
Dar, de ce a anunţat oare această ţară nord-africană la 19 decembrie anul trecut, că renunţă la toate categoriile de arme de distrugere în masă? Acelaşi Abdul Rahman Shalgam a răspuns: "La ce ne pot sluji aceste arme? Dorim să conferim proiecteor noastre un caracter exclusiv paşnic. Americanii , britanicii şi alţii ne vor ajuta în acest demers. Energia atomică, desalinizarea apei şi producerea curentului electric sunt mai valoroase în ochii noştri."
În clipa de faţă există numeroase speculaţii, privind posibilitatea ca schimbarea de la Tripoli să fi fost determinată de campania americană îndreptată împotriva Irakului şi a lui Saddam Hussein. Se pare însă că nu aceasta este explicaţia. Mult mai plauzibil este că Ghadaffi şi apropiaţii săi au realizat efectele negative ireversibile pe care le provoacă Libiei izolarea şi sancţiunile economice. În orice caz, momentul ales pentru stoparea tuturor programelor de realizare a armelor de distrugere în masă a fost bine ales: Administraţia Bush a reacţionat pozitiv la toate iniţiativele libiene, astfel că s-a conturat posibilitatea normalizării relaţiilor dintre cele două ţări.
Libia şi-a pregătit deja de la sfârşitul anilor '90 reîntoarcerea în comunitatea internaţională. Atunci, autorităţile de la Tripoli i-au deferit pe cei doi principali suspecţi în dosarul Lockerbie unui tribunal scoţian organizat în Olanda. Unul dintre ei a fost între timp condamnat, iar celălalt - achitat. Mai recent, programul nuclear al Libiei a fost sistat, cercetările militare fiind declarate oficial încheiate. Ţara insistă, însă, asupra dreptului de a folosi energia atomică în scopuri paşnice. De aceea cooperează strâns şi transparent cu Autoritatea internaţională de resort de la Viena. Primul ministru libian, Shukri Ghanem, a precizat în acest sens: "nu cred că vor găsi lucruri noi, despre care să nu ştie deja, atâta timp cât le-am pus la dispoziţie toate informaţiile. Atunci când am decis să ne stopăm programul şi să dăm curs solicitărilor IAEA am prezentat toate documentele, planurile şi programele. Vizita la noi a inspectorilor nu este un joc de-a v-aţi ascunselea."
Libia ar putea astfel să se transforme dintr-un stat-paria într-un martor-cheie în lupta cu mafia atomică internaţională, câtă vreme specialiştii lui Ghadaffi au obţinut planuri, echipamente şi probabil chiar substanţe radioactive din Pakistan şi ,poate, din China. Referindu-se la mafia din domeniu, Mohammed el Baradei, şeful Autorităţii de la Viena, vorbeşte, în contextul şocantelor descoperiri din ultima vreme, chiar de un "supermarket virtual, în care oricine este cu adevărat interesat de construcţia bombei atomice îşi poate procura cele necesare."
Publicitate