Țara minunilor

Și de această dată, morții își fac datoriile lumești și îl votează pe veșnicul om de la putere. Cei care locuiesc în străinătate apar ca prin minune la urne, deși stau în același timp la masă în Frankfurt sau Köln. 

Există așadar o țară, în care proprii cetățeni își închiriază buletinele pe bani în ziua alegerilor.

Imaginile pe care le văd perplecși observatorii electorali nu sunt lipsite de absurd: unul dintre responsabilii unei secții de votare îi sună de pe mobil pe fanii indisciplinați ai celui de la putere, să vină să-l voteze la timp. Un alt responsabil are prea mult de lucru, astfel încât îl ajută prietenul său care face o listă în Jeep-ul său imens de lângă secția de votare. Pe aceasta scrie negru pe alb cine a votat „corect“. Dacă totul merge conform planului, lista se va transforma într-un stat de plată.

O secție de votare se transformă rapid într-un bar. Așa e mai plăcut. Toți votează la tejghea; un vot public. Muncitorii muntenegreni sunt aduși înapoi din Italia cu vapoarele, peste Marea Adriatică, primind 150 euro recompensă plus bilete dus-întors.

Veșnicul câștigător nu lasă nimic la voia întâmplării. Serviciile sale secrete deconspiră la timp înaintea alegerilor susținerea masivă a opoziției din partea Rusiei. În ajunul alegerilor, poliția sa arestează în jur de 20 de cetățeni sârbi, care ar fi dorit, se spune, să-i facă felul liderului. Chipurile, ar fi vrut să-l aresteze, sau chiar să-l elimine fizic. Un puci dejucat? În această lumină, liderul apare ca un fel de Franz Ferdinand montenegrin, care de această dată l-a deconspirat pe Gavrilo Princip. 

Șeful telecomunicațiilor întrerupe internetul în ziua alegerilor. În toată țara. Pe Viber, WhatsApp etc. s-ar face propagandă împotriva partidului de la guvernare. Așa au argumentat (nu, această țară nu este Coreea de Nord).

În rest, alegeri democratice în stil muntenegrean. 

Bilanț de succes: o participare de vis, de peste 73 de procente și nici un mort (în afară de cei care au reînviat și au venit la vot. Dar atunci din punct de vedere teologic nu mai sunt morți). 

Există o țară cu 530.000 de alegători dintr-un total de 630.000 de locuitori. O minune gerontocratică. În Germania, care se confruntă cu îmbătrânirea populației, procentul persoanelor cu drept de vot raportat la întreaga populație este de 76 la sută. În țara minunilor, acest procent trece de 84 la sută. Concluzia: ori listele de vot conțin un număr necunoscut de votanți-fantomă, ori locuitorii țării minunilor sunt pe cale de dispariție.

Să menționăm că personajul principal este premierul Milo Djukanovic și țara cu pricina se numește Muntenegru? S-a prins toată lumea. 

În politica externă, liderul promite stabilitate – în direcția occidentului, în brațele UE și NATO. În politica internă, garantează un viitor al nepotismului și al îmbogățirii elitei partidului, pe care o numește ”prosperitate”. 

Dar Milo, așa cum îl numește toată lumea în Muntenegru, nu s-ar fi așteptat la o majoritate atât de strânsă (41 la 40), cu toată fantezia și silința aparatului puterii. Opțiunile sale sunt acum deosebit de restrânse. Deși socialiștii săi au câștigat majoritatea voturilor, această majoritate este atât de șubredă, încât guvernarea va deveni un dans pe sârmă. Cu siguranță, socialiștii vor încerca să cumpere celelalte partide mici, să semene discordie în rândurile opoziției și în acest fel să amâne schimbul democratic de putere în istoria modernă a țării până la Sfântul-Așteaptă. Rămâne de văzut dacă opoziția va accepta această situație pur și simplu. Sau se va fărâmița din nou. 

Până una-alta, Milo rămâne la putere într-o țară divizată. Cert este că el nu mai reprezintă de mult soluția, ci problema. 

Autor: Dragoslav Dedovic / lp