20 de ani de la marea extindere a UE spre est: ce urmează?

Extinderea Uniunii Europene cu zece state la 1 mai 2004 este cunoscută în jargonul UE sub numele de "Big Bang" după ce, peste noapte, numărul statelor membre a crescut de la 15 la 25. La 15 ani după căderea Zidului Berlinului și după sfârșitul dominației sovietice în Europa de Est, continentul era din nou unit. Nenumărate sărbători populare, focuri de artificii și discursuri înălțătoare au avut loc peste tot - din Estonia, în nord, până în Slovenia, în sud. Integrate în UE erau de acum și insulele mediteraneene Malta și Cipru.

"Momentul din urmă cu două decenii nu a fost doar un semnal puternic adresat Rusiei, ci și dovada capacității UE de a lua decizii ferme și de a se extinde. Lucrurile s-au desfășurat de o manieră realmente pozitivă grație condițiilor politice din UE și din țările în curs de aderare, care erau mai favorabile decât sunt astăzi", spune Kefta Kelmendi de la grupul de reflecție "European Council on Foreign Relations" din Bruxelles.

Unificare fără alternativă

Extinderea a fost un lucru bun atât pentru UE, cât și pentru cele zece state aderente, afirmă Kelmendi într-un interviu acordat DW. Creșterea economică în noile țări membre estice ale UE s-a accelerat în cadrul pieței unice europene. Potrivit unor studii ale Fundației Bertelsmann, un institut de cercetare sociopolitică din Germania, democrația, statul de drept și libertatea presei au fost consolidate.

Excepție au făcut Ungaria și Polonia, țări ale căror guverne s-au îndepărtat de valorile europene. În Polonia, tendința a fost inversată abia anul trecut, odată cu schimbarea guvernului. Potrivit indicelui de transformare al Fundației Bertelsmann, Statele Baltice, Cehia, Slovenia și Slovacia obțin cel mai bun scor ca "democrație în consolidare", în vreme ce Polonia și Ungaria sunt catalogate drept "democrații defectuoase".

La extinderea UE din 2004 și la aderarea întârziată a Bulgariei (2007), României (2007) și Croației (2013) nu exista alternativă, crede expertul în politici europene Hans Kribbe de la Institutul de Geopolitică din Bruxelles (BIG). "Acești pași erau inevitabili și au venit ca răspuns la tulburările istorice și la căderea Uniunii Sovietice și a blocului estic", afirmă Kribbe.

Încă două valuri

Comisia Europeană, spune expertul, își joacă rolul de susținător jubilant al extinderii. Însă pe plan intern, Comisia este conștientă că trebuie să tragă învățăminte pentru viitor din marea extindere europeană din urmă cu două decenii. Înainte de orice, UE a învățat că trebuie să devină mai receptivă și să își simplifice procedurile și procesele. Totuși, până în prezent nu există niciun plan sau orizont de timp pentru o astfel de reformă a Uniunii Europene de astăzi.

Chiar și așa, următoarele extinderi sunt iminente, iar ele vor include șase state din Balcanii de Vest, de la Bosnia-Herțegovina până la Albania. Ucraina, Republica Moldova și Georgia sunt ultimele candidate la aderare, care ar putea primi un bilet expres către UE, în primul rând din cauza amenințării reprezentate de Rusia.

Statelor din Balcanii de Vest li s-a promis aderarea în repetate rânduri, cu o perioadă de preaderare, negocieri și ajustări de ani de zile, după războaiele civile din fosta Iugoslavie. Cancelarului german Olaf Scholz îi place să repete că acum este momentul acțiunilor concrete.

Tefta Kelmendi de la Consiliul European pentru Relații Externe nu crede că va exista un nou ”Big Bang”, pentru că un atare scenariu pur și simplu nu ar funcționa. Cele șase țări candidate, care sunt prea diferite în ceea ce privește dezvoltarea și capacitatea lor de a adera, vor fi admise una după alta, mai întâi Albania, Macedonia de Nord și Muntenegru, crede experta. Serbia și Kosovo vor trebui să își rezolve disputa cu privire la statalitate și minorități. Este, deci, improbabil ca UE să bată pasul pe loc așteptând soluționarea tensiunilor bilaterale dintre cele două țări, situație în care celelalte țări candidate ar deveni ostatice ale acestor neînțelegeri, spune Kelmendi: "Modul în care UE a încercat să folosească perspectiva extinderii pentru a rezolva problemele bilaterale nu a ajutat regiunea. Ea este prea concentrată pe stabilizare și nu atât de mult pe dezvoltarea economică”.

Aderarea Ucrainei la UE este o provocare majoră

În comparație cu statele din Balcani, Ucraina ar fi cu adevărat un "Big Bang" pentru Uniunea Europeană. Cea mai săracă țară din Europa, puternic zguduită de războiul impus de Rusia, are 40 de milioane de locuitori și o piață agricolă imensă. Negocierile de aderare cu Ucraina urmează să înceapă în curând cu o conferință interguvernamentală.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a arătat convinsă că locul Ucrainei este în clubul european. "Ucraina a făcut alegerea sa europeană și știe ce implică acest lucru. Noi am făcut alegerea noastră ucraineană la fel cum am decis, acum mulți ani, să aducem în sânul UE atâtea state", a declarat von der Leyen în Parlamentul European.

Admiterea Ucrainei în UE este la fel de inevitabilă ca și admiterea celor zece state în urmă cu 20 de ani, consideră expertul european Hans Kribbe. Această țară apără Europa împotriva Rusiei. "Ucraina face toată treaba", dar, în cele din urmă, populația din vechile state UE trebuie convinsă să accepte extinderea. Acest deziderat va necesita unanimitate, iar în unele dintre statele membre ale UE va fi necesară organizarea de referendumuri, spune expertul.

În clipa de față, problemele reale ale acestei extinderi nu sunt abordate, tocmai pentru a nu-i speria pe europeni, crede Kribbe. "Aceasta este fără îndoială o strategie riscantă. La un moment dat, tot va trebui să trecem testul realității". Admiterea Ucrainei ar necesita, între altele, o reorganizare totală a bugetului UE. Actualii beneficiari neți de subvenții și fonduri, cum ar fi Polonia sau Ungaria, ar deveni cel mai probabil plătitori neți pentru Ucraina și alte state mai sărace.

Năzuinţa să rămână vie!

Când vor avea loc următoarele aderări, este greu de spus, dar trebuie să rămânem optimiști, afirmă polonezul Jerzy Buzek, membru al Parlamentului European din 2004, când țara sa a aderat la UE. Fost șef de guvern în 2001, Buzek a contribuit la pregătirea aderării. "Când eram tineri, aderarea era neverosimilă, dar ea a avut loc. Aceasta înseamnă că trebuie să visăm și să credem în năzuințele noastre", a declarat Buzek în PE, referindu-se la țările candidate la UE.

Este puțin probabilă o aderare la UE a Turciei, țară care negociază acest pas încă din 2005. Condusă în mod autocratic, Turcia se îndepărtează tot mai mult de valorile europene. "Aderarea Turciei este un caz fără speranță", spune politologul Hans Krippe de la Institutul de Geopolitică din Bruxelles. Cu toate acestea, UE ar trebui să depună eforturi pentru relații bilaterale strânse și pentru un parteneriat privilegiat cu Turcia. În definitiv această țară deține o poziție geopolitică esențială din perspectiva apărării împotriva Rusiei și a problemelor privind migrația.