2015: Supercriza Europei

A fost un coşmar: În 2015 am văzut scene care credeam că pot avea loc numai în îndepărtatele regiuni de criză, nu însă în Europa, în inima Uniunii Europene. Am petrecut nopţi întregi la Eurotunel alaturi de refugiaţi şi am străbătut de la un capăt la altul tabăra de refugiaţi, "jungla" cum i se mai spune, din Calais. O ruşine pentru Franţa şi Marea Britanie.

Am relatat despre refugiaţi morţi într-un camion în Austria. Am fost pe plaja de pe insula Kos, în Grecia, unde refugiaţii au trebuit să îndure fără apă zile la rând, înregistrarea lor.

Am fost într-o tabără pentru refugiaţi amplasată în centrul oraşului Bruxelles. În mijlocul capitalei europene, la numai câţiva kilometri distanţă de bastionul UE în care, în 2015, au avut loc cele mai multe reuniuni la vârf din toată existenţa sa. Am văzut oameni trăind în noroi, în aşteptarea unui răspuns favorabil al autorităţilor belgiene.

Am fost la graniţa sârbo-croată, în satul Tovarnik, unde poliţia şi administraţia locală n-au mai ştiut cum să facă faţă mulţimii care a trecut brusc frontiera şi a umplut satul. Poliţia a reacţionat violent. În cele din urmă, familiile intrate în panică au fost îmbarcate în autobuze. Femei epuizate, copii speriaţi. Toţi au fost urcaţi în autobuzele care au pornit undeva către graniţa cu Ungaria. Noi, jurnaliştii, n-am putut face nimic pentru ei. Le-am oferit căte ceva de mâncare şi apă. Dar mai mult n-am putut.

Au fost situaţii pe care nici măcar nu mi le-aş fi putut închipui într-o Europă civilizată, organizată. După fiecare delegaţie, m-am întors la biroul meu din Bruxelles. Cât de uşor mi-a fost să urc în avion şi, în doar câteva ore, să străbat Europa. Pe când oamenii pe care i-am întâlnit pe insula Kos sau în Tovarnik au avut nevoie de săptămâni întregi. Cei care au reuşit să ajungă!

Drame şi obstacole inumane la porţile Europei în timp ce, în sălile de conferinţe din metropola Bruxelles, ţările membre ale UE nu reuşeau să ajungă la un acord în ce priveşte gestionarea crizei refugiaţilor şi distribuirea maselor de solicitanţi de azil.

În capitala Europei au contat numai interesele. Iar în cele din urmă solidaritatea europeană pare să fi ajuns în cel mai scăzut punct. S-a ajuns până şi la ameninţarea că ţările care nu vor prelua refugiaţi nu vor mai primi niciun ban de la Bruxelles.

În mod evident, în 2015, UE a fost depăşită de crizele succesive cu care s-a confruntat. Fiindcă pe lânga refugiaţi au mai fost şi alte probleme: criza elenă, securitatea graniţelor exterioare ale comunităţii şi terorismul. Buna mea impresie de până acum despre Europa s-a cam spulberat. Iar, la sfârşit, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a mai şi spus că nu vom scăpa de crize şi că vor mai fi şi altele.

Perspective pesimiste pentru Europa anului 2016!