30 de ani de la masacrul din Piața Tiananmen
4 iunie 2019Pe 4 iunie 1989, tancurile au luat cu asalt străzile capitalei chineze Beijing, pentru a dizolva protestele pașnice din Piața Păcii Divine (Tiananmen). Studenții și alți locuitori manifestau de mai multe săptămâni cerând reforme democratice. La sfârșitul lui aprilie, zeci de mii de locuitori ai Beijingului se solidarizaseră cu cei 100.000 de studenți care protestau pe stradă. Mișcarea a atins multe alte orașe din China.
Unii din liderii studenților de atunci își amintesc și azi în detaliu noaptea dinspre 3 spre 4 iunie, atunci când conducerea Partidului Comunist Chinez a decis dizolvarea violentă a protestelor. "Peste tot se auzeau focuri de armă. Era ca pe un câmp de război", povestește fostul lider al studenților Zhou Fengsuo la o conferință organizată în Taiwan. "Rezistența curajoasă a multor cetățeni chinezi a permis retragerea pașnică din piață a majorității studenților", relatează Zhou pentru DW. Nu se știe numărul exact al victimelor în urma acțiunilor armatei chineze. Potrivit datelor oferite de istoricul berlinez Klaus Mühlhahn, sute de oameni au fost uciși și mii răniți în Piața Tiananmen.
Supraviețuitorii nu erau însă defel în siguranță. Guvernul chinez a făcut totul pentru a-i aresta mai ales pe liderii studenților. Mulți au fugit în străinătate, mai ales în SUA și Franța. Cei mai puțin norocoși, au făcut ani grei de închisoare, până când China a cedat presiunilor internaționale și le-a permis celor arestați să părăsească țara.
Sprijin din străinătate
Abia ajunși în străinătate, unii studenți chinezi au înființat organizații activiste pentru a menține presiunea asupra Chinei și sprijini societatea civilă chineză. O astfel de organizație a fost The Independent Federation of Chinese Students and Scholars (IFCSS) din SUA. IFCSS a făcut lobby de succes, astfel încât în 1992 a fost adoptată o lege care le garanta drept permanent de ședere studenților chinezi sosiți în SUA în perioada 5 iunie 1989 - 11 aprilie 1990.
Fostul lider al studenților Zhou Fengsuo a creat în 2007 ONG-ul "Humanitarian China". "Pe lângă eforturile de a menține vie credința în democrație a mișcării de la 4 iunie, aceste organizații au fost importante și pentru a-i scoate din țară pe disidenții chinezi și pentru a-i sprijini pe aceștia în noile țări unde au ajuns", a spus Zhou pentru DW.
La fel vede lucrurile și Wang Dan, care a înființat la Washington thinktank-ul "Dialogue China". Aceste organizații ar juca de 30 de ani "rolurile de martori, factori de sprijin și instigatori", a declarat fostul lider studențesc. "Pentru că aproape toți foștii lideri studențești au părăsit China, nu putem activa o mișcare democratică în interiorul țării. Dar trebuie să sprijinim cât de bine putem tot ce a mai rămas din mișcarea democratică." Wang Dan face referire ca exemplu pozitiv la anul 2011, când în mai multe metropole chinezești au avut loc proteste anti-corupție și față de creșterile de prețuri, demonstrații la care s-au cerut reforme politice.
Rolul special jucat de Hongkong și Taiwan
Hongkong, care pe atunci era încă o colonie britanică, a jucat un rol semnificativ în timpul protestelor și după acestea. Pe 21 mai 1989 a avut loc o demonstrație de susținere a mișcării democratice din China continentală, manifestație la care au participat cam un milion de persoane. Mulți studenți chinezi au ales Hongkong ca destinație de exil. Sprijin a oferit organizația "HK Alliance", care există și azi și care organizează an de an, de 30 de ani, un seminar în memoria evenimentelor din Piața Tiananmen. Albert Ho, președintele HK Alliance, constată în legătură cu cedarea în 1997 a Hongkongului către China: "Trebuie să recunosc că Hongkong nu mai este liber. Aceasta este realitatea politică."
De aceea, în premieră, în 2019 seminarul a fost organizat în Taiwan. Taiwanul, care a început din 1988 cu democratizarea, ar fi un loc potrivit, după cum a confirmat pentru DW Zeng Jianyuan, membru în conducerea ONG-ului "New School for Democracy": "Dacă la Hongkong nu mai pot fi organizate comemorări corespunzătoare ale zilei de 4 iunie, atunci Taiwanul este o alternativă bună, pentru că acolo se respectă încă valorile democratice."
Importanță în scădere
Dar dezvoltarea Chinei și relațiile ei economice cu SUA au slăbit influența disidenților, susține Zhou: "Interacțiunea bilaterală sporită dintre SUA și China a dus la pierderea de către multe grupări pro-democratice din străinătate a sprijinului chinezilor din afara țării." Efectul este diminuarea semnificativă a donațiilor pentru aceste organizații. Mulți chinezi din generația Tiananmen s-au îmbogățit în urma ascensiunii economice a Chinei. Aceștia nu ar mai fi dorit să se pună rău cu conducerea comunistă a țării și au redus major donațiile către disidenții chinezi din străinătate.
Iar nevoia de resurse ar fi tocmai acum foarte mare. Guvernul din China a intensificat serios în ultimii ani cenzura și prigonirea societății civile.
Fostul lider al studenților Shao Jiang, care este cercetător la Centrul pentru Studii Democratice la Universitatea din Westminster, crede că organizațiile pro-democrație trebuie să se reorganizeze pentru a nu-și pierde importanța. "Pentru că activiștii pentru democrație nu au practic nicio influență asupra politicienilor vestici, ei trebuie să se alăture mișcării globale care se opune expansiunii Chinei." În loc să se mai concentreze pe sprijinirea disidenților în China, ei ar trebui să se preocupe mai mult cu combaterea ambițiilor politico-economice ale Chinei în alte țări.
Dar Zhou nu și-a pierdut încă speranța. El crede în continuare în valorile de la 4 iunie și vrea să aibă mai departe succes în promovarea acestora. "Trebuie să credem în continuare că istoria este de partea noastră."