Șase cauze ale creșterii prețurilor la medicamente

Medicamentele sunt mai scumpe față de luna mai a anului trecut cu aproape 25%, potrivit Institutului Național de Statistică. În 2023 creșterea a fost de 15% iar în 2022 de 5%, considerat atunci un record al ultimilor 12 ani. Statisticile scot în evidență că medicamentele se află în topul scumpirilor din România, urmate de detergenți și de alte articole medicale.

Unul dintre efectele distorsionărilor de pe piața farmaceutică autohtonă sugerează că tot mai puțini pacienți au acces la medicamente, care sunt din ce in ce mai scumpe, după cum a explicat Dragoș Damian, șeful companiei Terapia Cluj, controlată de grupul indian de medicamente generice Sun Pharma. Observația lui se bazează pe faptul că piața farmaceutică din România, calculată după valoarea totală a medicamentelor eliberate către pacienți prin farmacii și spitale, a continuat să crească în primul trimestru din acest an, dar a scăzut în volum.

Vicepreședintele sindicatului Promedica, farmacistul George Rusu, ne-a spus că există cel puțin șase cauze care duc la creșterea prețurilor la medicamente:

(i) Creșterea costurilor materiilor prime, spre exemplu substanțele din care se fabrică paracetamolul și carbamazepina (un medicament anti-epileptic și anti-convulsiv) sunt mult mai scumpe, fiindcă provin din importuri din China și India. În ultima perioadă, costul materiilor prime pentru paracetamol a crescut de opt ori iar pentru carbamazepină de 22 ori. România importă aproape toate materiile prime necesare pentru producția de medicamente, deși în trecut țara avea o industrie robustă de producție a substanțelor active și a materialelor necesare; multe dintre aceste fabrici s-au închis sau nu mai sunt conforme cu standardele actuale. În 2022, prețul unei tone de paracetamol importat din China era de aproximativ 5.000 USD, comparativ cu 600 USD în urmă cu cinci ani.

(ii) Sistemul de compensare se bazează pe prețuri de referință și include taxa clawback, care este o contribuție semnificativă pe cifra de afaceri provenită din medicamente compensate. Taxa clawback poate ajunge până la 25% pentru medicamente inovative și 15% pentru generice. De asemenea, un impozit minim de 1% din cifra de afaceri pentru companiile cu venituri mari a crescut presiunea financiară asupra producătorilor și distribuitorilor de medicamente: astfel, dacă o companie farmaceutică are o cifră de afaceri de 10 milioane lei din medicamente compensate, taxa clawback poate fi de 2,5 milioane lei, adică un sfert din cifra de afaceri, nu din profituri.

(iii) Cheltuielile de transport, lipsa forței de muncă specializate și scumpirea materialelor de ambalare contribuie de asemenea la creșterea costurilor logistice. Practic, costurile de transport au crescut cu peste 30% în ultimii ani și prețul unui transport maritim de containere din Asia către Europa a crescut de la aproximativ 2.000 USD la 8.000 USD per container. 

(iv) Fluctuațiile cursului de schimb și deprecierea leului cresc costurile importurilor de materii prime și medicamente. Inflația generală în România a atins 8% în 2023 și a afectat prețurile tuturor bunurilor, inclusiv ale medicamentelor care se dau fără rețetă. 

(v) Cererea ridicată pentru anumite produse care pot fi cumpărate fără rețetă, în special în sezonul rece sau în perioadele de criză sanitară, a dus la majorări de prețuri. De exemplu, cererea pentru medicamentele antigripale a crescut cu 40% în timpul pandemiei de COVID-19.

(vi) Absența reglementărilor pentru aceste produse permite ajustări în funcție de cerere și ofertă. Aceste medicamente sunt disponibile fără rețetă și sunt destinate tratamentului simptomelor minore sau afecțiunilor ușoare.

Sistemul farmaceutic deformat care funcționează în România face ca medicamentele oncologice, pentru boli cardiovasculare, antidiabetice, antiepileptice, vaccinuri și medicamente post-transplant să fie adesea deficitare. În acest moment lipsesc circa 800 de medicamente din farmacii potrivit listei publicate de Agenția Națională a Medicamentului.

Vicepreședintele Sindicatului Promedica, farmacistul George Rusu, enumeră cinci cauze ale absenței medicamentelor pentru bolile cronice:

(i) Prețurile autohtone stabilite de Catalogul Național al Prețurilor Medicamentelor (CANAMED) sunt mai mici decât cele de producție. În România, prețul pentru medicamentele care se dau pe bază de prescripție medicală se bazează pe media celor mai mici prețuri din 12 țări europene: Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Belgia, Italia, Spania, Lituania, Grecia și Germania. Ministerul Sănătății este responsabil pentru stabilirea și actualizarea periodică a acestor prețuri, pentru a reflecta schimbările de pe piață. De pildă, un medicament oncologic care costă 500 euro în Germania poate avea un preț reglementat de 300 euro în România, ceea ce descurajează producătorii să aducă acest medicament pe piața românească. 

(ii) Taxa clawback pe vânzările medicamentelor compensate face multe produse neprofitabile. Dacă o companie trebuie să plătească o taxă clawback de 25%, medicamentele cu adaosuri mici devin nerentabile, deci riscă să dispară. 

(iii) Problemele de producție și logistică din țările de origine afectează disponibilitatea medicamentelor. În acest caz, întârzierile în transportul materiilor prime din China și India pot duce la lipsuri în stocurile de medicamente. 

(iv) România este dependentă de furnizori externi pentru anumite medicamente iar problemele lor de producție afectează direct piața autohtonă. 

(v) Creșterea costurilor la utilități face nerentabilă fabricarea unor medicamente ieftine. În acest caz, producția unor medicamente generice devine neprofitabilă din cauza costurilor ridicate la energie electrică și gaze.

 Dincolo de reglementări și dependența țării de substanțe aduse de la mare distanță, decontarea greoaie a facturilor de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate „exacerbează aceste probleme, afectând accesul pacienților la medicamente esențiale și contribuind la majorările de prețuri”, ne-a mai spus vicepreședintele Sindicatului Promedica, farmacistul George Rusu.

De fapt, farmaciile sunt practic obligate să crească prețurile medicamentelor vândute fără rețetă pentru a compensa pierderile și costurile operaționale crescute cauzate de întârzierile în decontare. Această situație afectează direct pacienții, care se confruntă atât cu costuri mai mari, cât și cu acces redus la medicamente esențiale.