A 12-a intalnire internationala a istoricilor care analizeaza al doilea razboi mondial

Dezbaterile in legatura cu implicarea lui Ion Antonescu si implicit a Romaniei, in deportarile si exterminarea evreilor, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sunt intense. Exista voci care sustin ca Romania ar fi fost obligata de circumstante sa recurga la aceste atrocitati, altele care sunt de parere ca de fapt Antonescu a fost el insusi un antisemit, cu sau fara implicarea directa a lui Hitler.

In discutiile de ieri s-a pus accentul pe atacul Odessei, in timpul inaintarii armatei romane catre nord. La 22 octombrie 1941, s-a produs o explozie puternica la garnizoana romana, organizata de NKVD-ul rus. Imediat dupa acest atentat, autoritatile romane au ordonat uciderea a cel puţin 25.000 si maximum 40.000 de evrei, conform informatiilor oferite de istoricul Ottmar Trasca. Premisele de la care se pleca in aceste documente si in general in aversiunea impotriva evreilor erau de doua tipuri: pe de o parte se considera ca acestia ar fi in exclusivitate comunisti, iar pe de alta parte, ca au tradat Romania in 1940, la retragerea militarilor romani din Basarabia.Ottmar Trsaca a adus la Berlin cateva documente din arhivele nationale ala Romaniei, semnate de Mresalul Antonescu, care ordonau, dupa cum urmeaza: "Pentru fiecare ofiter roman sau german mort in urma exploziilor, vor fi executati 200 de comunisti. Pentru fiecare soldat mort, cate 100 de comusiti (…). Alt docu

ment, cu acceasi semnatura, spune: "Soldatii de pe front au mari riscuri de a fi raniti sau omorati din cauza comisarilor evrei, care, cu perseverenta diabolica imping pe rusi din spate".

Am stat insa de vorba cu istoricul de la Cluj, despre legatura dintre Ion Antonescu si Adolf Hitler si care a fost in opinia lui gradul de implicare a Romaniei in atrocitatile impotriva evreilor:

"Cat au fost de apropiati Hitler cu Antonescu?"

"Au fost foarte apropiati. Dincolo de apreciarile istoriografice, este clar ca Antonescu a facut parte din cercul destul de restrans al apropiatilor lui Adolf Hitler. Cerc destul de privilegiat din punctul asta de vedere, deoarece din el faceau parte, dupa stiinta mea, in afara de Mussolini, Maresalul Mannerheim si Ion Antonescu. De exemplu, nu se poate spune acelasi lucru despre Miklos, pe care Antonescu nu-l putea suferi. In schimb, Antonescu a impus inca de la prima intrevedere pe care a avut-o cu Hiler, la 22 noiembrie 1940, prin caracterul sau puternic, prin elocventa cu care a aparat cauza Romaniei, si aici ma refer la problema Transilvaniei, desi lui Antonescu I s-a spus foarte clar de catre ministrul von Ribbentrop, inainte de aceasta intrevedere sa nu aduca in discutie, totusi Antonescu a vorbit, potrivit stenogramei germane, mai mult de doua ore, numai despre problema Transilvaniei. Din acest moment, aceasta intrevedere din 22 noiembrie a fost foarte importanta pentru relatiile personale dintre Antonescu si Hitler, deoarece Hitler l-a apreciat pana in 23 august 1944 pe Antonescu in mod deosebit. Se spune, si asta o spune chiar interpretul personal al lui Hitler, Otto- Schmidt, ca singurul care isi permitea sa-l intrerupa pe Hitler in monologurile sale referitoare la situatia militara de pe fronturile de est era chiar Ion Antonescu si era unul dintre putinii oameni de stat pe care Hitler ii lua in considerare. "

"Se poate spune ca Romania a jucat un rol intermediar in exterminarea evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial?"

"Nu cred ca este potrivit termenul de intermediar. Romania a jucat un rol. Si un rol destul de important, dincolo de cifrele care pot fi acceptate sau negate. Stim ca exista o disputa in istoriografie legata de aceste cifre, intre 210.000 pana la 400.000. Nu asta conteaza. Cert este faptul ca Antonescu a fost un antisemit si antisemitismul a fost unul rasial, eminamente rasial, nu conjunctural, determinat de conditiile de razboi sau de alianta cu Germania. Dimpotriva, el a luat masuri antisemite in 1941 si 1942, fara presiunile germanilor, iar unele masuri chiar au supralicitat masurile similare germane. "

S-a mai amintit si faptul ca in 1942, Antonescu in loc sa-i deporteze pe evreii din Transnistria la Auschwitz, asa cum ii promisese lui Hitler, i-a eliberat. Se pune întrebarea daca acest act a fost unul uman din partea lui Antonescu, sau unul de conjunctura avand in vedere înfrîngerea suferită de axă la Stalingrad. Ottmar Trasca sustine ca evreii eliberati au fost nevoiti de fapt sa-si platesca libertatea cu o suma mare de bani.