Afacerea "Netzpolitik.org" a consolidat libertatea presei

Este de înțeles că serviciilor de informații nu le place deloc când sunt făcute publice date din bucătăria lor internă. Deosebit de mare a fost indignarea la Oficiul de Protecție a Constituției (BfV) după ce pe platforma digitală "Netzpolitik.org" s-au putut citi în februarie și aprilie 2015 detalii despre bugetul secret al instituției și despre planurile acesteia de a spori supravegherea Internetului. Președintele BfV a făcut plângere penală împotriva autorilor necunoscuți, dar în vizorul anchetatorilor au intrat rapid publiciștii Markus Beckedahl și Andre Meister, deloc străini serviciilor germane de securitate internă.

Acuzația a fost una gravă: trădare de țară. Ancheta împotriva "Netzpolitik.org" a fost demarată și condusă de fostul procuror general Harald Range. După critici masive în toată Germania, procurorul a fost trimis în pensie anticipată de ministrul Justiției Heiko Maas. Ancheta a fost de asemenea suspendată.

Multă solidaritate pentru "Netzpolitik.org"

Deși afacerea propriu-zisă este încheiată, discuția despre consecințele ei continuă. De aceea, grupul parlamentar ecologist din Bundestag a organizat la Berlin o discuție de specialitate cu jurnaliști și juriști. Deja din titlul reuniunii s-a vădit direția în care se va îndrepta dezbaterea: "Trădare de țară? Consolidați libertatea presei - Apărați jurnaliștii." Toată lumea a fost de acord că cercetările procuraturii federale în cazul "Netzpolitik.org" au fost deplasate; totuși, ele ar fi servit până la urmă libertății presei, în loc să-i dăuneze. "Societatea civilă a funcționat", s-a bucurat jurnalistul de la "Spiegel" Gunther Latsch, care a amintit sprijinul masiv de care s-au bucurat cei doi colegi de breaslă bloggeri.

Părerile despre urmările necesare ale scandalului au fost însă uimitor de diferite. Aproape toți jurnaliștii prezenți au considerat exagerate orice alte reglementări legislative pe această temă. Ar trebui însă protejați mai bine așa-numiții Whistleblowers precum Edward Snowden, care se adresează mass-media cu dezvăluirile lor. Aceștia își riscă nu doar joburile, ci și libertatea. David Crawford de la biroul de analiză "Correct!v" le recomandă chiar colegilor care practică jurnalismul de investigație să nu mai facă publică identitatea surselor lor. "Cititorii nu trebuie să știe că aceste persoane există", a argumentat Crawford la reuniunea de la Berlin.

Nedezvăluirea identității sursei periclitează însă credibilitatea informațiilor, crede judecătorul Ulf Buermeyer. Când informatorul rămâne anonim, ar trebui măcar să nu se renunțe la publicarea documentelor oficiale. "În așa fel, opinia publică își poate construi singură o părere", a explicat juristul implicat și în inițiativa "Chaos Computer Club". Buermeyer avertizează că, deși ancheta împotriva "Netzpolitik.org" a fost anulată, pericolele la adresa libertății presei nu trebuie neglijate. Situațiile cele mai sensibile vizează anchetarea unor redacții întregi, cum a fost cazul în 2005 cu publicația "Cicero".

Și în cazul "Cicero", procurorii au fost admonestați de Curtea Constituțională pentru reacția exagerată. După modificarea în 2012 a paragrafului 353 din Codul Penal, jurnaliștii nu se mai fac vinovați de trădare de secrete de stat atunci când publică materiale secrete care le-au fost aduse la cunoștință. Altfel arată lucrurile dacă se poate dovedi că jurnaliștii au plătit anumite surse pentru a le stimula să comită trădare. În acest context, acuzația de trădare de țară împotriva autorilor de la "Netzpolitik.org" a fost o "prostie din punct de vedere strategic", consideră jurnalistul absolvent de Drept Christian Rath.

Ströbele: "Jurnaliștii nu se simt intimidați"

Deputatul ecologist Hans-Christian Ströbele crede că toată afacerea a avut și aspecte pozitive: "Jurnaliștii nu se simt intimidați în urma acestui scandal, ci din contră mai puternici." Autoritățile ar fi fost impresionate de reacția generală la acuzațiile aduse celor doi bloggeri. Se poate constata deci, fără ironie, că serviciile de informații interne au consolidat de fapt libertatea presei prin acuzația de trădare de țară.