AfD în Bundestag: un dezastru democratic

Opt ani este o perioadă lungă de timp în politică. Pentru președinții americani, opt ani reprezintă limita maximă de timp pentru exercitarea influenței politice. Așadar, opt ani ar trebui să fie cu siguranță suficienți pentru a înțelege provocările politice și pentru a găsi răspunsuri adecvate la acestea. În Germania, în mod evident, acest orizont de timp nu a fost suficient.

În 2013, în urmă cu opt ani, în Germania a apărut formațiunea Alternativa pentru Germania - AfD - cu dorința de a îndrepta țara către o politică de dreapta. Partidul a debutat cu o campanie împotriva Uniunii Europene și, chiar de la început, membrii și oficialii partidului au adoptat tonuri radicale și de extremă dreapta, fie împotriva musulmanilor, fie împotriva migranților. 

Acest lucru a fost inițial ascuns de campaniile împotriva Uniunii Europene. Dar, încă de la început, partidul a fost plin de agitatori rasiști și naționaliști. AfD a avut succes până în prezent. A reușit să se impună în toate parlamentele țării. În estul Germaniei, este una dintre cele mai puternice forțe politice.

Pentru reușitele sale, AfD încasează multe milioane de euro de la stat în fiecare an din banii alocați finanțării partidelor. AfD folosește acești bani pentru a-și profesionaliza din ce în ce mai mult campaniile. Toate aceste aspecte au fost analizate și sunt bine cunoscute. 

Mai presus de toate, se știe că partidul s-a folosit de succesele sale pentru a se radicaliza tot mai mult. Forțele moderate sunt îndepărtate, în timp ce sunt atrase forțe mai radicale. Și totuși, puternicul aparat al partidelor democratice încă nu a reușit să găsească un răspuns clar la forța și succesele acestui partid. Acest lucru este înspăimântător pentru o țară căreia îi place să se laude că a clarificat trecutul național-socialist.

Dar nu numai că nu au reușit, ci chiar mai rău. Partidele democrate oferă în mod constant AfD-ului oportunități pentru un nou succes. Cea mai recentă lovitură s-a consumat zilele acestea, când AfD i s-a permis să preia președinția importantei Comisii de Afaceri Interne din Bundestag. Tocmai comisia aceasta! Responsabilă de sarcini explozive, cum ar fi combaterea extremismului de dreapta, activitatea serviciilor secrete și problema azilului.

Președintele comisiei este un fel de persoană de contact a parlamentului cu autoritățile de securitate. Această funcție va fi preluată acum de un deputat al unui partid care este clasificat el însuși de către autoritățile de securitate ca fiind parțial anticonstituțional? Care are și a avut numeroși membri care îi simpatizează încă pe Hitler și pe național-socialiști? Care are numeroși aleși care nu mai au voie să poarte uniforme de polițist sau de soldat pentru că loialitatea lor față de stat este pusă sub semnul întrebării? Este grotesc. Și orice altceva decât expresia unei democrații solide!

Face parte din regulile democratice ale jocului faptul că partidele alese au drepturi - indiferent de convingerile lor. Acest fapt include și AfD. Însă ce funcții are voie să dețină AfD în mod concret este o decizie politică. Ar fi fost la îndemâna partidelor mai mari din parlament să pretindă ele însele președinția acestui organism. 

În mod evident, nu au făcut acest lucru. Faptul că majoritatea celor 40 de membri ai Bundestag-ului din Comisia de Interne au respins candidatul AfD pentru președinție este dreptul lor, dar este clar că acest lucru nu face decât să ofere partidului noi motive să se victimizeze.

Succesul AfD este un eșec al partidelor democratice

Partidele de guvernământ SPD (social-democrații), Verzii și FDP (liberal-democrații), precum și partidele conservatoare CDU/CSU au fost, din varii motive, mai interesate de alte funcții. Acest lucru este înfricoșător. 

Căci Germania este zguduită de ani de zile de ură și incitare. Noua șefă de la Interne, Nancy Faeser, are dreptate când spune că extremismul de dreapta este cea mai mare amenințare pentru țară. Numeroase crime comise de extremiștii de dreapta, antisemitism, sute de atacuri asupra refugiaților: statisticile privind criminalitatea sunt alarmante. Iar protestele din ce în ce mai radicale împotriva politicii anti-pandemie subliniază cât de exploziv este extremismul politic. Partidele democratice se poticnesc și ezită în răspunsurile lor la aceste provocări.

În dezbaterea despre AfD, argumentele împotriva acestui partid sunt adesea ștampilate drept ”placa nazistă”, tipică pentru dezbaterea publică din Germania. Doar pentru că cineva este de dreapta, spun ei, ca un contraargument, nu înseamnă că este nazist. Cu toate acestea, legăturile AfD cu Hitler și național-socialismul, cu naționalismul etnic și ostilitatea față de democrație sunt pur și simplu un fapt – documentat de platforme de cercetare și de jurnaliști. Și, în mod uimitor, în mod repetat chiar de către AfD.

Maeștri ai victimizării

Este cu atât mai important ca partidele concurente să nu se gândească mai întâi la propriile perspective electorale atunci când se confruntă cu AfD. Să nu evite AfD de teama de a nu pierde voturi. Ci, dimpotrivă, să caute confruntarea în numele supraviețuirii democrației.

AfD - dacă unul dintre deputații săi va fi ales - se va împodobi cu funcția de președinte al Comisiei de Afaceri Interne din Bundestag. Este un mic element constitutiv al marii lor strategii: își minimalizează forța radicală, acoperind-o cu responsabilități politice în parlamente.

Succesele lor electorale au schimbat deja Germania. Mai ales în estul Republicii Federale, multe cluburi și asociații mici se plâng că ura devine din ce în ce mai mult parte din viața de zi cu zi. Este posibil ca, după opt ani, să nu se vadă încă întreaga amploare a pagubelor. Este însă clar că, în opt ani, se pot pune bazele unor daune enorme.