Alegeri parlamentare în Polonia: o cursă în doi

Donald Tusk și Jaroslaw Kaczynski - doi politicieni pe care astăzi îi desparte totul și nimic nu îi leagă. Cu o diferență de vârstă de doar opt ani, cei doi par să provină, însă, din două generații și chiar din două lumi diferite.

Lider al opoziției, Tusk (66 de ani) poartă o cămașă albă fără cravată, cu o insignă în formă de inimă alb-roșie. La mitingurile sale electorale, președintele liberal-conservatoarei Platforme Cetățenești (PO) pare tânăr și dinamic. Vorbește liber și nu se ferește de polemici. Întâlnirile sale electorale sunt deschise tuturor, inclusiv oponenților săi politici, care pun adesea întrebări incomode.

Kaczynski are 74 de ani, este șeful partidului de guvernământ Lege și Justiție (PiS) și opusul lui Tusk. Evenimentele sale electorale sunt blocate pentru lumea exterioară de sute de ofițeri de poliție și sunt accesibile doar oficialilor selectați și susținătorilor de partid. În costum și cravată neagră de modă veche, Kaczynski își mormăie discursurile, care constau în principal în avertismente despre Tusk și atacuri asupra germanilor cei răi. Iar când încearcă să facă o glumă, organizatorii trebuie de obicei să dea un semnal pentru ca publicul să înceapă să râdă. Întrebările, dacă există, sunt pregătite în prealabil și citite de pe bilețele.

Asemănări și diferențe

Tusk și-a chemat de mai multe ori adversarul la o dezbatere televizată, dar Kaczynski s-a făcut că nu aude. Când postul de stat TVP a organizat în sfârșit, la începutul acestei săptămâni, o întâlnire între politicienii de vârf ai partidelor, Kaczynski a preferat să plece la un miting electoral în provincie și s-a lăsat reprezentat de prim-ministrul Mateusz Morawiecki. „Laș”, a comentat Tusk despre fuga adversarului său de la o confruntare publică. Ultima dată când cei doi au apărut într-un duel în fața camerelor de televiziune a fost în 2007 iar Kaczynski a pierdut, atunci, competiția cu Tusk.

Este greu de crezut că trecutul celor doi are puncte comune. Ambii au fost implicați în opoziția anticomunistă: Kaczynski deja în anii 1970, ca angajat al Comitetului pentru Apărarea Muncitorilor (KOR), Tusk, ca student în istorie la Gdansk, unde a susținut de la început sindicatul Solidaritatea, înființat în 1980.

Prăbușirea comunismului în 1989 le-a deschis celor doi dizidenți noi orizonturi. Entuziasmat de ideile liberale, Tusk a fondat Congresul Liberal Democrat (KLD). Pentru o scurtă vreme, KLD a făcut chiar parte, alături de mișcarea creștin-democrată a lui Jaroslaw Kaczynski, din Porozumienie Centrum (Alianța de Centru, anti-socialistă). Dar cei doi s-au despărțit curând iar în 2001 au lansat noi partide care domină și astăzi peisajul politic din Polonia. Jaroslaw Kaczynski și fratele său geamăn Lech au fondat Partidul Lege și Justiție iar Donald Tusk Platforma Cetățenească.

Patru ani mai târziu, drumurile lor s-au încrucișat ca posibili aliați politici pentru ultima oară. După alegerile parlamentare din 2005, ambele partide au negociat un guvern comun, dar neîncrederea, ambițiile și goana după funcții de conducere au împiedicat formarea unei coaliții.

De atunci, cei doi masculi alfa ai politicii poloneze au alternat la putere. PiS a condus țara din 2005 până în 2007, Kaczynski  a fost chiar premier în partea a doua a acestui interval, apoi au venit la putere Tusk și PO. Iar PiS a dominat din nou politica poloneză după 2015.

Kaczynski îl învinovățește pe Tusk pentru moartea fratelui său

Concurența politică, parte legitimă a democrației, s-a transformat între timp în antipatie reciprocă personală, escaladând uneori în ură. Moartea președintelui Lech Kaczynski într-un accident de avion în Rusia, în 2010, a adâncit ostilitatea. „Mi-ai ucis fratele!”, i-a strigat odată geamănul supraviețuitor liderului opoziției Tusk.

Kaczynski este ferm convins că prăbușirea avionului a fost consecința unui atac rusesc și îl învinovățește pe Tusk care, în calitate de șef al Guvernului, a călătorit singur la comemorarea a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, aproape de Smolensk. Acest lucru ar fi facilitat Rusiei să lanseze un atac asupra avionului președintelui, aflat la bord împreună cu o mare delegație, trei zile mai târziu. Nu există dovezi care să susțină această acuzație. Avionul s-a prăbușit în condiții de ceață densă.

Atmosferă anti-germană

Când Tusk a candidat pentru realegerea în funcția de șef al Consiliului European, în 2017, Kaczynski a încercat toate demersurile pentru a preveni acest lucru. Din 28 de voturi, Tusk a primit 27. Împotrivă a votat primul ministru de atunci al Poloniei, Beata Szydlo, colegă de partid cu Kaczynski.

Liderul PiS îl acuză pe Tusk că reprezintă mai degrabă interesele germane decât pe cele poloneze. Kaczynski presupune că Republica Federală este rău-intenționată față de Polonia, făcând uitat un trecut în care el însuși făcuse curte și căutase favorurile Uniunii Creștin Democrate germane, la începutul anilor 1990. Cancelarul Helmut Kohl avea să prefere partidul lui Tusk ca partener al CDU iar Kaczynski a perceput această alegere ca pe o rușine multă vreme greu de digerat.

Relația cu Germania nu este singurul subiect controversat. Tusk este un european entuziast. Kaczynski respinge o Uniune Europeană puternică pentru că vede Bruxellesul ca pe un instrument german de dominare a Europei. În schimb, pledează pentru o „Europă a patriilor” - pentru o întoarcere la ideile lui Konrad Adenauer și Alcide de Gasperi, părinții fondatori ai Comunității Europene.

„Mântuitorul emerit al națiunii”

„Jaroslaw (Kaczynski) este interesat doar de puterea pură”, spun parlamentari PiS, citați de jurnalistul polonez Kamil Dziubka. „Este un psihopat emoțional. Cu greu îi pasă de situația lui financiară. Nu se gândește la ce are de mâncare la prânz pentru că se hrănește cu politică."

Pe Tusk, jurnalistul Wawrzyniec Smoczynski, de la ziarul săptămânal Polityka, l-a numit „Donald Merkel” în 2007, când tocmai preluase puterea, pentru că ar fi copiat metoda lui Merkel de pași mici și navigare prudentă. Tusk însuși spunea despre felul lui de a guverna că urmărește să se asigure „că există apă caldă în țeavă” - și crede și astăzi că așa e bine. Întrebarea polonezilor este dacă acest mod de a cârmui puterea este eficient într-o Europă care s-a schimbat fundamental, după agresiunea rusă asupra Ucrainei.

Cei doi rivali se înfruntă anul acesta într-o luptă pentru totul sau nimic. Miza este foarte mare. Dacă Tusk pierde alegerile de duminică, 15 octombrie 2023, probabil că se va retrage de pe scena politică pentru a face loc tinerilor. Cariera lui Kaczynski ar putea ajunge și ea la sfârșit, dacă va pierde. Rămâne de văzut dacă PiS poate continua să existe fără el. „Aș dori să intru în istorie ca mântuitorul emerit al națiunii”, a spus Kaczynski într-un interviu din 1994. S-ar putea să fie mai aproape de acest scop decât și-ar dori.