În România „naționalismul ar putea deveni politică de stat”

Într-un interviu pentru DW, Alina Inayeh, consiliera președintelui German Marshall Fund, explică de ce România trebuie să facă presiuni pentru o strategie de securitate la Marea Neagră. Inayeh vorbește despre criza elitelor politice din Europa, dar și despre efectele  războiului și despre motivele creșterii naționalismului peste tot în regiune. Din punctul ei de vedere, după Ucraina, UE este la rândul ei o victimă a agresiunii Rusiei.

DW - Marea Neagră a intrat de ceva vreme în centrul ciclonului. Rusia tocmai a declarat că-și reia participarea în acordul privind exportul cerealelor ucrainene prin Marea Neagră, dar că se va retrage din nou dacă Ucraina va folosi în scopuri militare coridorul securizat destinat acestor transporturi. Ce credeți că urmează ?

Alina Inayeh - După ce Moscova s-a plâns că Ucraina ar fi atacat cu drone flota sa de la Sevastopol, au urmat atacuri asupra Kievului și altor orașe ucrainene. Deoarece urmează să vină și frigul și noroiul în Ucraina, cred că avansul trupelor ucrainene va încetini. Cred că ne uităm la două-trei luni în care atacurile de ambele părți vor fi mai puține și mai puțin intense. De altfel, marea miză a Rusiei, așa cum a spus-o Vladimir Putin de câteva ori, este că iarna va afecta în egală măsură războiul dublu pe care Rusia îl duce împotriva ucrainenilor și europenilor. Mă aștept, deci, la o perioadă de acalmie militară, dar nu politică și în niciun caz economică. Trebuie să ținem cont că acest război nu se joacă doar în plan militar, ci și în plan politic și în plan economic.

DW – Și în care plan se află miza cea mai mare?

Alina Inayeh – Din punctul meu de vedere în plan economic, pentru că războiul economic vizează nu doar Ucraina, ci și Europa. La fel și războiul politic, adică tot ceea ce înseamnă dezinformare, la care se adaugă o schimbare de paradigmă: dintr-un conglomerat de state care credeau în democrația liberală, Europa tinde să se transforme într-un continent în care ia avânt iliberalismul.

DW - Credeți că efectele economice ale războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina ar putea declanșa un nou val de populism?

Alina Inayeh – Da, este vorba despre un nou val de populism alimentat de criza economică, de criza energetică, de tot ceea ce înseamnă implicațiile războiului. Dar criza diplomatică, politică și în general toate aceste crize suprapuse au scos la iveală ceva mai grav: criza elitelor politice. Sunt oameni incompetenți și incapabili să gestioneze o criză de asemenea anvergură la vârful Comisiei Europene, dar a fost și cazul fostului guvern din Marea Britanie.

DW - Puteți pune în aceeași categorie Germania și Franța?

Alina Inayeh – Da, mă gândesc că Macron și Scholz plus echipele lor nu se descurcă prea bine. Totuși, ei sunt de un alt calibru decât a fost Liz Truss sau decât Ursula von der Leyen, dar nici ei, nici cei din jurul lor nu au o viziune cu privire la ieșirea din criză, referitoare la sfârșitul războiului sau la pacea care ar urma.

DW: Credeți că, după Ucraina, Uniunea Europeană va fi marea victimă a războiului declanșat de Rusia?

Alina Inayeh – Mi se pare că UE este deja o victimă: pe de o parte iliberalismul și populismul care câștigă teren și pe de altă parte criza economică, criza energetică, tot ceea ce înseamnă repercusiunile economice asupra fiecărei țări, inclusiv asupra Marii Britanii. E vorba de efecte majore și există îndoieli din ce în ce mai mari cu privire la capacitatea politică a celor care conduc Uniunea Europeană, dar și asupra liderilor aflați la putere în statele UE.

DW – Cât de grav e afectată România?

Alina Inayeh – Din câte înțeleg, economic nu e afectată la fel de tare ca alte state, fiindcă România e oarecum independentă energetic față de Rusia. Am fi putut sta mult mai bine, dar asta e o altă discuție. Creșterea inflației, scumpirile și toate efectele economice se fac însă simțite. Și din punct de vedere politic, României i se dezvăluie o oarecare limitare în a desena ceea ce urmează post-conflict și interesele pe care ar trebui să le urmărească acum, dar și după terminarea războiului. Este o lipsă de viziune și o foarte mare conformare la idei și viziuni care vin din altă parte decât de la București.

DW - Putea să devină România un jucător la Marea Neagră odată cu acest conflict dramatic?

Alina Inayeh - România este un jucător la Marea Neagră.

DW - Deci mai mult decât un simplu actor.

Alina Inayeh - Da, cred că este jucător. Nouă ne e frică să folosim acest cuvânt din foarte multe motive politice care au legătură cu Rusia și cu Turcia. România este un jucător la Marea Neagră: să ne uităm cum s-a comportat  România pe timpul verii în plină criză a grâului din Ucraina până la semnarea Acordului cu Rusia. România a preluat cea mai mare parte a exportului dinspre Ucraina spre Europa. Marele jucător politic a fost ca întotdeauna Turcia. Acest lucru nu se va schimba foarte curând. Cred că România s-a mișcat foarte bine, dar nu a știut să folosească politic acest avantaj.

DW – Ați vorbit mai devreme despre așa numitul conformism al României față de interese externe. La ce vă refereați mai exact?

Alina Inayeh - Conformism față de alte viziuni, mai degrabă. Planurile pe care le are România sunt desenate la Washington și la Bruxelles, nu la București, ceea ce până la un punct este normal, totuși Bucureștiul ar trebui să aibă mult mai mult de spus. Ar trebui să aibă niște cereri, niște puncte de vedere mai bine conturate, ar trebui să împingă mult mai multe cerințe politice decât o face acum.

DW - Mai concret, ce-ar trebui să facă?

Alina Inayeh - În primul rând, ar trebui să militeze în cadrul NATO și UE pentru o strategie a Mării Negre. Știu că acest lucru s-a întâmplat și că România la fiecare summit NATO și la fiecare ministerială NATO încearcă să pună în discuție acest subiect. De fiecare dată, însă, acest lucru eșuează și această strategie nu există. Există o opoziție a Turciei, o predilecție a NATO în favoarea statelor baltice, există diverse conjuncturi politice care au dus la acest eșec. Este un eșec că nu există o astfel de strategie a NATO pentru Marea Neagră. Este un eșec pentru România. Chiar și așa, cred că România poate face mai multe și în acest sens. În al doilea rând, cred că România trebuie să militeze ca în reconstrucția aceasta a Ucrainei, despre care se vorbește foarte mult, să fie o abordare regională, nu doar Ucraina izolată într-o bulă de stabilitate, care nu-mi dau seama cum poate fi concepută fără să fie implicată și regiunea. Și în reconstrucția Ucrainei, România are un rol economic și logistic foarte important. În al treilea rând, fiindcă se discută dorința unei strategii a Statelor Unite pentru Marea Neagră, cred că și aici România trebuie să aibă un punct de vedere mai clar și cerințe mai clare.

DW – Ar fi mai normal ca România să prezinte un proiect de strategie a Mării Negre la NATO?

Alina Inayeh - Da, ar trebui să prezinte măcar elemente ale acestei strategii, în funcțiile de propriile interese ale României.

DW – Care ar trebui să fie cele mai importante trei direcții ale acestei strategii?

Alina Inayeh - În primul rând, o prezență permanentă a NATO la Marea Neagră, care să nu fie doar terestră, ca acum, dar și o prezență maritimă care să acopere fiecare zi a anului. De ce spun acest lucru? Pentru că durata staționării acestor trupe în România nu este stabilită. Ce se va întâmpla după ce se termină partea militară a conflictului din Ucraina? Cât timp vor mai rămâne trupele americane aici? Este în interesul României ca aceste trupe să rămână pe loc o bună bucată de timp.

DW – Vă gândiți la o rotație permanentă a navelor NATO în Marea Neagră?

Alina Inayeh - Există deja foarte multe exerciții navale ale Alianței, măcar aceste exerciții ar trebui programate să acopere cât mai mult timp, într-o primă fază, urmând ca apoi să se solicite o prezență navală permanentă.

DW – Ar fi posibilă o schimbare a Convenției de la Montreux cu privire la statutul strâmtorilor?

Alina Inayeh – Ar fi posibilă, dar nu este probabilă. Nu găsesc niciun argument pe care să i-l putem furniza Turciei și să-i spunem e în interesul tău să schimbi Convenția de la Montreux. Se vorbește demult despre necesitatea acestei schimbări, dar e puțin probabil să se și întâmple. Revenind la strategia de securitate a Mării Negre, aș mai adăuga pe lista elementelor care trebuie să fie prezentate mobilitatea militară: noi avem trupe pe flancul estic, dar mobilitatea acestora este foarte redusă pe teritoriul României. Infrastructura autohtonă e atât de proastă, încât trupele se deplasează foarte greu iar capabilitățile militare nu pot fi mutate dintr-un punct în altul în regim de urgență. Deci creșterea mobilității militare prin grăbirea proiectelor de infrastructură este prioritară. Acest element trebuie să apară în orice strategie cu care România merge spre NATO sau UE.

DW – Cum ar putea România să pretindă așa ceva, în vreme ce în 30 de ani nu a reușit să termine autostrada care să lege Constanța de granița cu Ungaria, deci de Vestul Europei?

Alina Inayeh – Aici e vorba și despre voința politică. Dacă România vrea să-și asigure securitatea, trebuie să-și pună la punct infrastructura. Nici măcar nu e vorba despre lipsa fondurilor, fiindcă există bani puși la dispoziție de UE, pe care doar trebuie să-i accesăm.

DW – Recent, Mircea Geoană, numărul 2 în NATO, spunea într-un discurs că, prin NATO și UE, România este „mai protejată ca oricând de riscuri de securitate din exterior”, dar totuși e „mai vulnerabilă intern decât oricând altcândva în istorie”. De unde vin aceste vulnerabilități din punctul dvs. de vedere?

Alina Inayeh – Eu cred că principalele vulnerabilități interne țin de lipsa de responsabilitate a liderilor politici, lipsa de viziune în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă. În continuare văd că problemele economice sau energetice se rezolvă prin tot soiul de peticeli. Mi se pare că România nu ia în serios situația în care se află: e o situație complicată, suntem în proximitatea războiului, ne aflăm în apropierea unei mări blocate și nu văd pe nimeni la București care să caute soluții.

DW - În România, la granița cu Ucraina, s-a instalat de curând celebra divizie americană ai cărei înaintași au debarcat în Normandia, e așteptat și un mare transport cu tancuri franceze de ultimul tip. Ce înseamnă aceste pregătiri?

Alina Inayeh – NATO își întărește postura de descurajare a Rusiei, astfel încât lui Putin sau unui eventual succesor al lui să nu-i treacă prin cap să încalce vreo graniță NATO. Nu cred că ne pregătim de vreo incursiune în Ucraina. Nu văd niciun scenariu probabil în acest sens.

DW – Răspunzând la una dintre întrebările puse de cei care au participat la conferința susținută săptămâna trecută de Vladimir Putin la Clubul Valdai, președintele rus a spus între altele că Odesa poate fi „un măr al discordiei”, dar și „un simbol al găsirii unei soluții la tot ceea ce se întâmplă acum”. Cum interpretați această declarație?

Alina Inayeh - Așa cum stau lucrurile acum, nu cred că Vladimir Putin se mai gândește să cucerească Odesa. E posibil să fie o carte la masa negocierilor: dă garanții că Rusia nu va cuceri Odesa, dar că va păstra în schimb celelalte patru regiuni anexate deja. Sugestia lui Putin poate fi: pot cuceri Odesa, dar nu o voi face, dacă acceptați să negociem și să-mi păstrez teritoriile și, dacă nu, o voi cuceri.

DW - Republica Moldova se află pe axa intereselor Rusiei, poate Bucureștiul să o extragă din această configurație?

Alina Inayeh – Nu, nu cred că poate. Și aici ar trebui să vorbim despre ceea ce se va întâmpla spre finele războiului. Eu prevăd că nu se va termina totul cu o pace imediată, ci mai degrabă cu un armistițiu, ceea ce va induce instabilitate cel puțin în următoarea decadă. Chiar dacă războiul din Ucraina s-ar încheia cu satisfacerea ambelor părți, ceea ce e foarte greu de crezut, rămân toate celelalte conflicte înghețate, inclusiv Transnistria. Câtă vreme celelalte conflicte nu sunt rezolvate, Rusia va menține această zonă de instabilitate. Deocamdată nimeni nu mai vorbește despre aceste conflicte. Deci câtă vreme Transnistria rămâne un conflict înghețat, R. Moldova nu poate fi extrasă din zona de influență a Rusiei.

DW - România e mai aproape de război decât multe din statele europene în care extremiștii câștigă teren, credeți că există tendința ca și la București iliberalismul să devină politică de stat, ca în Ungaria sau chiar în Polonia?

Alina Inayeh – Nu cred. Mai degrabă naționalismul ar putea deveni politică de stat, fiindcă România e lângă război, mi-e teamă că peste tot va crește naționalismul, inclusiv în Ucraina, dacă războiul se termină cumva cu o soluție care să nu o mulțumească. Și naționalismul moldovenesc ar putea crește. UE a făcut promisiuni care nu pot fi îndeplinite atât R. Moldova, cât și Ucrainei, iar de aici vor veni alte nemulțumiri.

DW – Cum descrieți următorul val al naționalismului românesc?

Alina Inayeh – În niciun caz antioccidental, fiindcă românii sunt profund ancorați în Vest, nu pot deveni nici pro-ruși, dar e posibil să se accentueze sentimentul anti-maghiar și chiar anti-ucrainean. Politicile nu vor deveni neapărat naționaliste, dar discursul public da.

Alina Inayeh este consiliera președintei German Marshall Fund, Heather Conley. Înainte să lucreze pentru această instituție, a condus biroul Freedom House din Ucraina și biroul organizației neguvernamentale americane National Democratic Institute din Rusia.