Alternativa pentru Germania - o imagine aparent cuminte

AfD poartă o cicatrice adâncă. În vara anului 2015, lupta pentru putere dintre fondatorul formaţiunii extremiste, Bernd Lucke, şi  competitoarea sa Frauke Petry a împins AfD la marginea prăpastiei politice. Rana n-ar trebui să se redeschidă- acesta este în prezent obiectivul tactic principal al partidului.

Dar tot în lupta pentru putere, ce se dă de luni de zile încoace între şefa AfD Frauke Petry şi tabăra adversă a lui Alexander Gauland şi Björn Höcke, au eşuat până la urmă delegaţii AfD adunaţi la congresul organizat la finele săptămânii trecute în oraşul german Köln. Petry a fost principala perdantă. Pornirea sa energică de a lansa o dezbatere strategică pe ordinea de zi a congresului n-a avut succes. Motivul a fost de ordin tactic: majoritatea în partid nu se vrea scindată într-o tabără de centru, Petry şi una extremistă, Höcke. Mulţi s-au grupat mai degrabă într-o aripă neutră. 

Delegaţii se distanţează de lupta pentru putere

Populiştii sunt încadraţi de regulă, de politlogi, în curentul neo-autoritar. În cazul AfD este mai complicat. Ba chiar se constată tendinţe anti-autoritare şi nu numai pe hârtie, unde scrie că partidul îşi doreşte, principial, democraţia directă.  

Spre deosebire de anii precedenţi, cei 560 de delegaţi ai formaţiunii s-au emancipat, distanţându-se de lupta pentru putere de la conducerea partidului. S-au deplasat la congresul de la Köln pentru a analiza programul electoral al formaţiunii şi pentru a-şi stabili candidaţii. Şi au făcut-o, în mod surprinzător, la modul disciplinat.

La sfârşitul primei zile de dezbateri, delegaţii erau încă pe poziţii, nu stăteau la taclale în faţa sălii de şedinţe. Au luptat paragraf cu paragraf pentru elaborarea proiectului privind programul electoral.

La începutul celei de-a doua zile de lucru a fost respinsă, în mai multe rânduri, cererea de nominalizare a echipelor care vor intra în cursa electorală. Întâi strategia electorală, după aceea restul. 

AfD rămâne divizată

În cel de-al patrulea său an de existenţă, Alternativa pentru Germania s-a impus deja în plan politic, în diverse direcţii. Altfel spus, angajamentul formaţiunii nu mai e de glumă. Acum sunt în joc poziţii importante, bani şi reputaţie. Zeci de membri AfD se află în Parlament. Partidul a învăţat să-şi consolideze structurile furnizându-i siguranţă de sine. Prin urmare, aproape că nu ne mai miră faptul că delegaţii au vrut să pună capăt rapid luptei pentru putere de la vârful formaţiunii. Propunerea privind nominalizarea perechii Alexander Gauland - Alice Weidel a fost adoptată cu două treimi din voturi. Discuţie închisă!

Însă noua imagine a AfD este numai una de moment. Petry a încercat să gestioneze lunga dispută dintre centru şi extremă din sânul partidului. Dar nu s-a impus. Lupta continuă chiar dacă, aparent, apele s-au liniştit. Cel târziu odată cu prezenţa în Parlamentul federal aceste fricţiuni interne vor deveni din nou vizibile. AfD n-a reuşit să se vindece de caracterul  ei autodistructiv nici măcar prin imaginea de relativă unitate pe care populiştii de dreapta au afişat-o la Köln.  

Autor: Kay-Alexander Scholz / CS