Alternative für Deutschland?

Bernd Lucke este un fel de scamator. Începe prin a-i stârni pe cei 1300 de oaspeţi din sală, după care le oferă un pact: întâi rezoluţia, pe urmă dezbaterile pe marginea programului politic. Restul de "mărunţişuri" pot aştepta până la final. Opinia publică trebuie să primească un semnal despre o "Alternativă pentru Germania" unită şi solidă. Sala a aprobat în unanimitate. "Să-i dăm drumul", au strigat unii, entuziaşti.

Poate că unii dintre membrii noii "alternative" şi-au descărcat de pe internet proiectul de platformă a partidului; impresia este, însă, că majoritatea s-a aruncat într-o susţinere oarbă a propunerilor ce stau la baza noii formaţiuni politice. Şi, pentru că atmosfera era, oricum, atât de favorabilă, Lucke şi-a mai permis o rugăminte: pentru eficientizarea lucrărilor ar fi mai util ca propunerile de modificare a programului politic să beneficieze deja de sprijinul a 75% din asistenţă. Orice "majoritate fragilă" poate fi abandonată, pragmatic, de la bun început. În traducere liberă şi în, de altfel, acceptul asistenţei, părerile minorităţilor nu interesează pe nimeni. E sau nu cazul ca noul partid să candideze la alegerile parlamentare din toamnă? O întrebare care nu necesită dezbatere. Cine vrea şi aprobă, să se ridice în picioare. Cine stă jos nu este, probabil, decât un simplu jurnalist acreditat la eveniment.

Un spectacol politic demn de mesajele transmise de Lucke în discursurile sale premergătoare congresului: mai multă democraţie, mai multă transparenţă, mai multă consultare populară, adică exact ceea ce lipseşte sistemului controlat de partidele tradiţionale. Interesant este că de la congresul de constituire a "Alternativei pentru Germania" au cam lipsit consultarea populară, democraţia şi transparenţa. Mult mai importante sunt imaginea pe care partidul o transmite lumii şi succesul rapid.

Noutate pe secvenţa de dreapta

"Alternativa pentru Germania" a apărut, de fapt, la începutul lui februarie 2013, ca o organizaţie ce reuneşte criticii planurilor de salvare a monedei europene ale cancelarei Angela Merkel şi ale "birocraţilor de la Bruxelles". Câteva mii de cetăţeni s-au regăsit în acest curent şi s-au alăturat mişcării politice. La congresul de constituire, organizat într-unul dintre hotelurile elegante ale Berlinului, pot fi văzuţi cetăţeni de diverse vârste cu "croială" mai degrabă conservatoare. Mulţi dintre vorbitori îşi spun "foşti membri" ai CDU sau FDP. Lucke însuşi (51 de ani, de profesie economist) a fost, vreme de 33 de ani, membru al Uniunii Creştin Democrate. Alături de el, două personaje cu trecere la public: Joachim Starbatty şi Hans-Olaf Henkel au dese apariţii în talk-show-uri şi vând pe bani frumoşi cărţi cu argumente anti-euro.

De la izbucnirea crizei, în zona euro au existat mai multe tentative de a acumula capital electoral pentru o mişcare politică având ca principal scop combaterea planurilor de salvare a monedei comune. Cu "Alternativa pentru Germania" pare că acest deziderat a fost, în sfârşit, atins. Sociologii îi oferă un potenţial bazin electoral mergând până la 24% din totalul votanţilor. Dar prognozele nu sunt suficiente. Şi Piraţii beneficiau, în perioada lor de glorie, de o popularitate exprimată în numere din două cifre pentru a ajunge, după o serie de dispute interne legate de programul partidului şi de cadrele de conducere, mult sub pragul de cinci procente necesare accesului în Parlamentul federal.

Spre deosebire de liderii certăreţi ai Piraţilor, "Alternativa" are în frunte un personaj carismatic, orientat strategic sprer succes şi acceptat cu entuziasm de membrii de partid.

Platformă program populistă

Partidul, a explicat Lucke, nu este nici de dreapta, nici de stânga ci, mai degrabă, apropiat "bunului simţ". Se urmăreşte atragerea alegătorilor decepţionaţi din toate taberele, pentru a demantela vechile partide. Furia şi supărarea stârnite de procedurile europene de salvare a monedei comune ar fi imense. Societatea civilă ar avea faţă de guverne sentimente asemănătoare celor de la 1848 .Lucke  face paralele istorice, argumentând existenţa mişcării pe care o propune electoratului. Greşeala istorică a introducerii monedei euro trebuie anulată. Germania trebuie să iasă din zona monetară comună. Politica actuală pune în pericol pacea europeană şi este de departe o eroare juridică şi economică. În fine, pactul de salvare monetară "este o încălcare instituţională a normelor de drept". În Germania se prăbuşeşte parlamentarismul, aleşii electoratului au fost transformaţi în giranţi suprasolicitaţi şi fără opinii, ai gesturilor Executivului. Prin măsurile adoptate nu au fost salvate populaţiile afectate din sudul Europei ci fondurile hedge şi marii acţionari. Ca o concluzie a profeţiilor lui Lucke: după realegerea lui Merkel va veni ziua scadenţei, pe care o vor achita cetăţenii Germaniei. Ceea ce nu este foarte clar, în acest moment, este dacă "Alternativa" doreşte revenirea la marca de odinioară sau constituirea unei noi uniuni monetare, mai mici şi mai eficiente.

Dacă aceste prognoze nu au stârnit suficient spaimă, publicul avea să mai primească o porţie de temeri pentru viitor: "Alternativa" nu este un partid cu o singură preocupare, a asigurat Lucke, pornind să acuze complicitatea sistemului fiscal şi inegalităţile celui social. Mai exact: casiera de la ieşirea din supermarket îi finanţează pe tinerii speculanţi ajunşi milionari la frageda vârstă de 30 de ani; preţul curentului este prea ridicat pentru că, în loc să fie achitate din impozite, subvenţiile energiilor regenerabile sunt plătite de consumatori. Şi ar mai fi problema demografică: Germania are, pur şi simplu, nevoie de mai mulţi copii. În acest context a venit vorba şi despre imigraţie: ar fi, a transmis Lucke, în beneficiul străinilor simpli şi puţin educaţi să nu fie primiţi în foarte moderna Germanie, pentru că nu ar face faţă înaltelor provocări şi nici nu ar putea găsi un loc adecvat de muncă.

Un angajament electoral, aşadar, plin de formulări populiste. Dacă i-a lipsit până acum, odată cu naşterea "Alternativei" are şi Germania o asemenea formaţiune politică.