Americanii şi acceptarea momentului Hiroshima

Pe agenda vizitei în Japonia a şefului Casei Albe nu s-au aflat nici Hiroshima, nici Nagasaki. Întrebat la o conferinţă de presă ce crede despre bombele nucleare aruncate asupra celor două oraşe, Barack Obama a răspuns evaziv: "Aş fi onorat să ajung acolo, ar însemna mult pentru mine".

Obama a fost primul preşedinte american invitat la comemorarea victimelor dublului atac din august 1945. Dar, asemeni predecesorilor săi, nu a ajuns în cele două oraşe. E foarte posibil să o facă, însă de abia în cel de-al doilea mandat de şef al statului - dacă va avea parte de unul. Căci, explică istoricul Richard Rhodes, câştigător al premiului Pulitzer, pentru o scriere dedicată bombei atomice, o vizită la Hiroshima sau Nagasaki l-ar costa pe Obama criticile politicienilor conservatori şi ar cântări în aprecierea electorală. Pentru mulţi americani, o asemenea vizită ar echivala cu o asumare a unei vinovăţii pe care nu toată lumea o acceptă ca atare.

Rhodes crede că recursul la bomba atomică a avut cel puţin două motivaţii: americanii au dorit evitarea unei prelungiri a războiului după experienţa primei conflagraţii mondiale şi, în egală măsură, şi-au dorit o răzbunare pentru Pearl Harbour.

Un alt istoric, Allan Winkler, de la Universitatea din Ohio, recurge la o altă argumentaţie. Derularea ulterioară a Războiului Rece a confirmat, consideră Winkler, necesitatea atacurilor de la Hiroshima şi Nagasaki: au zădărnicit intenţiile Rusiei de a ocupa Japonia.

În ultima vreme, însă, tot mai mulţi istorici sunt convinşi că administraţia de la Washington decisese să lanseze atacuri nucleare încă din momentul în care Robert Oppenheimer îşi începuse proiectul Manhattan. Bombele atomice au fost lansate pentru că, pur şi simplu, existau.

Or, în acest context, e greu de crezut că, în viitorul apropiat, se va găsi cale pentru scuze oficiale adresate poporului japonez, aşa cum solicită Jacob Hornberger, fondator şi preşedinte al "Future of Freedom Foundation", pentru care recursul la armele nucleare împotriva populaţiei civile este una dintre cele mai mari crime de război din istoria omenirii. Însăşi simpla expunere a unor artefacte de la locul atacurilor a fost percepută de veterani ca fiind o ofensă adusă gloriei lor. "Vor trece poate o sută de ani până când oamenii vor putea vorbi despre acel război fără prejudecăţi, admiţând că armele americane au putut provoca ceea ce au provocat", comentează Rhodes.

Războiul Rece s-a terminat, americanii nu mai sunt la fel de preocupaţi de potenţialul armelor nucleare aşa cum se întâmpla acum 20 de ani, cu atât mai mult cu cât arsenalul rusesc nu mai este o ameninţare iar problemele de zi cu zi sunt cu totul şi cu totul altele. Ceea ce nu înseamnă, însă, că bombele atomice nu rămân periculoase - mai ales dacă ajung pe mâinile cui nu trebuie.

Autor: Christian Bergmann /cş
Redactor:Medana Weident