Apel ONU la ajutor pentru Coreea de Nord

Cu doua saptamâni înaintea reluarii convorbirilor privind conflictul generat de programul nuclear al Coreei de Nord, tara se afla din nou în pragul unei catastrofe umanitare. Programul global de nutritie al ONU - WFP - una din putinele organizatii de ajutorare înca prezente în imperiul lui Kim Iong Il, a expus azi la Peking o imagine dramatica: îi lipsesc atât fondurile cât si donatiile suficiente pentru a aproviziona macar o parte din populatia înfometata a Coreei de Nord. De ani de zile, peste sase milioane de oameni din Coreea de Nord sunt dependenti de livrarile alimentare din partea ONU. Promisiunile tarilor donatoare se concretizeaza însa în masura tot mai redusa si depozitele de cereale ale auxiliarilor ONU sunt goale. Abia în aprilie pot sconta cu proximul transport maritim si, în absenta altor promisiuni de ajutorare, organizatia sa nu va avea ce împarti în urmatoarele doua luni - se teme Gerald Bourke: "Probleme avem de la sfârsitul anului 2002: tot mai frecvent perioade îndelungate în care rezervele noastre se aflau pe muche de cutit, în care eram nevoiti sa excludem multi oameni din programul de ajutorare. Dar pâna si în vremurile cele mai grele mai puteam asigura ajutorul pentru aproape jumatate din grupul destinatarilor. Acum însa nu mai putem hrani pe aproape nici unul din ei. Atât de grav n-a fost niciodata." Rezervele ONU mai ajung pentru aproximativ 80.000 de ratii minime, destinate doar gravidelor si orfanilor, ori si acestia primesc doar 250 de grame de cereale pe zi, adica mai putin de jumatate din ratia necesara supravietuirii. Reprezentantii ONU se straduiesc, ce-i drept, sa dirijeze aceste donatii spre adresele juste, dar la o cincime din teritoriile vizate ale Coreei de Nord n-au avut si nu au nici azi acces. Este tocmai aspectul care irita tarile donatoare, constata Gerald Bourke, care coordoneaza la Fenian ajutorul ONU: "Problema ramân conditiile în care lucram si posibilitatile noastre de supraveghere a împartirii ajutorului. Pe unii dintre donatori îi îngrijoreaza ca nu avem acces suficient. În alte tari ne putem duce unde si când vrem - pentru a supraveghea livrarile de ajutorare. Nu însa în Coreea de Nord, si faptul ne provoaca griji. În convorbirile cu guvernul am mai obtinut câte unele, dar ne aflam abia la începutul unui drum lung." Alte organizatii de ajutorare au abandonat: medicii fara frontiere si Cap Anamur au capitulat în urma stânjenirii lor masive prin regimul lui Kim Iong Il. Ceea ce pentru ONU nu intra în discutie, adauga Bourke: "Pe oamenii înfometati trebuie sa-i ajutam, chiar daca e dificil. Si singura cale practicabila este prezenta la fata locului." Organizatia Natiunilor Unite spera acum în donatii din partea Chinei. Pâna în prezent, Pekingul presteaza aliatului sau comunist doar ajutor direct, dar nimeni nu stie cu precizie cine si în ce masura profita de el în Coreea de Nord. China încearca sa mijloceasca si politic si daca va avea succes în convorbirile celor sase parti de la finele lunii, urmarea poate fi deasemeni calmarea tarilor donatoare. Gerald Bourke: "Tot ce-i posibil. Tot ce poate contribui la mentinerea pacii în peninsula coreeana nu poate fi decât bun."