Atitudine în chestiuni fundamentale şi voinţă de cooperare

"Nu acceptăm încălcarea dreptului internaţional. Aceasta se referă în principal la anexarea Crimeei, contrară dreptului internaţional. Dar atitudinea clară nu exclude identificarea posibilităţilor de cooperare", a declarat în exclusivitate pentru DW candidatul creştin-democrat la funcţia de cancelar federal la legislativele din toamnă, Armin Laschet, premierul landului Renania de Nord-Vestfalia. El a răspuns astfel şi solicitării secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, de adoptare a unei poziţii mai clare în raport cu Rusia.

DW - Manuela Kasper-Claridge: Domnule premier regional, relaţiile transatlantice au fost în ultimii ani extrem de tensionate. Acum se doreşte deschiderea unui nou capitol. Cum poate arăta acest nou capitol? Despre asta se discută, între altele, şi la reuniunea la vârf a NATO.

Armin Laschet: Într-adevăr, există o transformare fundamentală în politica externă americană. Teoria "ţara mea mai întâi" este iarăşi înlocuită prin cooperarea multilaterală. SUA se întorc în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, se implică iarăşi în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi resuscitează procesul G7, după cum am putut vedea la sfârşitul săptămânii trecute. Cred că ar trebui să profităm de asta. Iar ideea preşedintelui, aceea că există în lume şi o coaliţie a democraţiilor, care cooperează strâns, este tocmai pentru Europa şi pentru Germania o şansă de a se angaja aici puternic.

Ce rol ar putea şi ar trebui să joace Germania în acest proces, în opinia dumneavoastră?

Germania este în primul rând solicitată în cadrul Uniunii Europene, în calitate de ţara cea mai mare, care să ţină UE împreună. Din punctul meu de vedere, Germania ar trebui să contribuie la demararea procesului de întărire a politicii externe comune, împreună cu Franţa. Iar UE, în ansamblu, ar putea împreună cu partenerul transatlantic SUA să aibă o contribuţie în numeroase regiuni ale lumii, pentru libertate, pace şi drepturile omului. Aici, Germania ar trebui să se implice şi ea.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut o poziţie mai clară în raport cu China şi Rusia. Cum ar putea arăta în opinia dumneavoastră o astfel de poziţie mai clară?

O poziţie clară înseamnă următoarele: ne menţinem principiile fundamentale. Nu acceptăm încălcarea dreptului internaţional. Aceasta se referă în special la anexarea Crimeei, contrară dreptului internaţional. Dar o poziţie clară nu exclude identificarea unor posibilităţi de cooperare. Politica externă se evidenţiază prin faptul că ea caută obiective comune şi cu state care au o altă orânduire socială. Iar dacă ne gândim la protecţia climei, aceasta nu funcţionează fără Rusia şi fără China. Relaţiile noastre comerciale nu funcţionează nici ele fără aceste două ţări. De aceea trebuie să avem o poziţie clară în chestiunile fundamentale, dar cu toate acestea trebuie să găsim căi de cooperare. Eu aşa văd lucrurile.

Dar cum ar putea arăta o poziţie clară faţă de Rusia? Vă puteţi închipui adoptarea unei poziţii mai dure în raport cu Rusia?

Oricine solicită o poziţie mai dură trebuie să spună ce înţelege prin asta. Noi avem sancţiuni, dar suspendarea relaţiilor diplomatice sau ceva asemănător ar fi greşit. Dacă se menţin dificultăţi, trebuie să stăm mai mult de vorbă, nu mai puţin. De aceea este bine că zilele viitoare preşedintele SUA, Joe Biden, se întâlneşte cu preşedintele Putin. Va avea loc iarăşi, în sfârşit, o întâlnire a preşedinţilor american şi rus. Este nevoie de aşa ceva, mai ales în perioade de criză.

Trebuie Germania să-şi modifice politica faţă de Rusia?

Nu văd această nevoie. Politica germană faţă de Rusia face parte din politica europeană. Germania participă la Procesul de la Minsk. Iar Germania şi Franţa încearcă împreună cu Rusia şi Ucraina, în Formatul Normandia, să aducă o contribuţie în favoarea păcii. Poziţia noastră în favoarea dreptului internaţional este clară şi dorim să întărim cooperarea pe care o avem şi cu Rusia.

Un subiect de dezbatere este conducta de gaz Nord Stream 2. Cancelara Angela Merkel şi preşedintele Joe Biden au declarat că discuţiile se află pe calea cea bună. În ce condiţii credeţi că ar putea intra în exploatare această conductă de gaz?

Am avut mereu o poziţie clară în privinţa aceasta. Avem nevoie de conductă, este un proiect economic care slujeşte aprovizionării cu energie şi mereu a existat următoarea condiţie: nu trebuie să se ajungă la dezavantaje geopolitice pentru Ucraina. Nu este permis ca această conductă să fie folosită pentru şantajarea Ucrainei, a Poloniei sau a Ţărilor Baltice. Dacă va fi finalizată, va fi un alt lanţ de aprovizionare cu energie, ceea ce este benefic. Anul acesta urmează darea în exploatare a gazoductului. Iar când va fi transportată prima cantitate de gaz trebuie respectate regulile geopolitice amintite şi protecţia Ucrainei. Aşa s-a convenit şi la nivel european.

Înseamnă aceasta şi o aprovizionare nelimitată cu gaz din Rusia?

Nelimitată...aprobările se dau mereu pentru o perioadă de timp şi cândva vom renunţa şi la gaz ca sursă de energie. Noi ne aflăm pe drumul neutralităţii climatice şi această conductă va putea fi folosită, de exemplu, şi pentru transportul hidrogenului. Deci, indiferent pentru ce va putea fi folosită conducta, aceasta va fi conţinutul unor discuţii bilaterale. Şi SUA au acceptat acum construcţia conductei. Şi mă bucur că preşedintele Biden a înlăturat sancţiunile decretate de preşedintele Trump.

V-aţi întâlnit cu politiciana de opoziţie din Belarus Svetlana Tihanovskaia. Încălcarea drepturilor omului în Belarus a fost o temă pe ordinea de zi a reuniunii G7. Cu siguranţă, săptămâna aceasta se va mai discuta despre asta. Tihanovskaia cere sancţiuni mai dure. Cum ar putea arăta acestea, în opinia dumneavoastră?

Da, am discutat cu ea exact despre această chestiune. Ce sancţiuni să instituim? Ce sancţiuni ar afecta populaţia, ce sancţiuni ar avea cu adevărat efect? Primele sancţiuni pe care le-am instituit se referă la interdicţia de survol a teritoriului UE, valabilă pentru compania de zbor belarusă. Concomitent, noi ocolim spaţiul aerian bielorus, ceea ce afectează financiar acest stat. Apoi, i-am trecut pe lista sancţiunilor pe funcţionarii care au încălcat, direct sau indirect, drepturile omului. În parte, aceşti funcţionari desfăşoară activităţi economice proprii, chiar şi preşedintele Lukaşenko. Iar activităţile acestora, firmele lor, trebuie incluse în regimul de sancţiuni al UE. Până acum acest lucru încă nu s-a întâmplat. Aceasta este dorinţa mea, ca sancţiunile să fie extinse, pentru a se face eficient presiuni asupra preşedintelui Lukaşenko.

Mulţumim pentru acest interviu.