Atac rusesc asupra Ucrainei? Concilierea nu este o strategie

”Dreptul celui mai puternic este pus deasupra forței legii”, a spus cândva fosta cancelară germană Angela Merkel, referindu-se la acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei. În 2014, Moscova a anexat peninsula Crimeea și apoi a tras sforile în războiul din estul Ucrainei, care a făcut mii de victime. Este prețul sângeros pe care Ucraina îl plătește de când țara s-a despărțit de Moscova.

Germania sprijină Ucraina în drumul său spre Europa ca nicio altă țară de pe continent. Potrivit ambasadorului Republicii Federale la Kiev, Anka Feldhusen, o persoană foarte implicată în mersul lucrurilor, cele două țări sunt legate de o strânsă prietenie. Din 2014 încoace s-au cheltuit mai mult de jumătate de miliard de euro numai pentru proiecte de cooperare pentru dezvoltare, iar experții germani sprijină procesul de reformă. 

Germania a dat dovadă de solidaritate în momente dificile. După reprimarea violentă a protestelor proeuropene din Kiev, forțele aeriene au transportat în Germania demonstranți răniți pentru tratament, iar mai târziu numeroși soldați răniți în războiul din estul Ucrainei.

În joc este însăși prietenia

Însă toate acestea contează prea puțin în ochii multor ucraineni, când mai bine de 100.000 de soldați ruși sunt desfășurați pentru a înconjura țara din trei părți, iar Ucraina se teme pentru existența sa ca stat suveran.

Pentru a sprijini țara împotriva superiorității militare rusești, Republica Cehă, SUA, Marea Britanie și statele baltice livrează Kievului arme defensive, cum ar fi rachete moderne antitanc. Având în vedere amploarea posibilei invazii rusești, aceste livrări de până acum sunt mai mult simbolice decât decisive pentru un război. 

Cu toate acestea, ele reprezintă semnale încurajatoare pentru Kiev, căci arată clar Moscovei că Ucraina are aliați. Cu cât mai mare este rezistența, cu atât mai importante sunt costurile politice interne pentru Vladimir Putin. Dinamica politică pe care o poate declanșa o invazie militară nereușită, cu mii de victime, este cunoscută la Moscova după dezastrul petrecut în Afganistan, care a pus în mișcare procesul de erodare a Uniunii Sovietice în anii ´80.

La Berlin, însă, apelurile Kievului pentru livrearea de arme defensive au fost în zadar. În loc de rachete, Germania trimite doar un spital de campanie. Nehotărârea Berlinului îi irită chiar și pe partenerii săi din Vest. 

Avioane militare britanice cu arme și muniții au ocolit spațiul aerian german în drum spre Ucraina. În Estonia, oamenii dau din cap în fața rapoartelor conform cărora Germania refuză să acorde Tallinului permisiunea de a livra arme din vechile stocuri ale RDG. 

Berlinul spune că nu dorește să contribuie la escaladarea situației. Ca și cum nu ar fi numai în mâinile lui Putin activarea următoarei etape de escaladare a acestui conflict.

Semn de slăbiciune

Președintele rus nu cunoaște decât legea celui mai puternic, așa cum pe bună dreptate a afirmat Angela Merkel în 2014. Încă de la acea vreme, Berlinul a amenințat Moscova cu sancțiuni dureroase, dar acestea nu i-au impresionat prea mult pe revizioniștii de la Kremlin. 

Opt ani mai târziu, Crimeea este încă ocupată, iar părți din estul Ucrainei se află sub controlul Rusiei.

Oricine se bazează încă pe sancțiuni pentru a împiedica desfășurarea tancurilor pe un front larg dă dovadă de slăbiciune. Moscova sigur a remarcat că în UE măsurile punitive pot fi aplicate doar dacă nu afectează pe nimeni din comunitate. 

Kremlinul este convins că este mai ușor pentru un lup fioros să devină vegetarian, decât pentru Uniunea Europeană, sub conducerea Germaniei, să impună sancțiuni cu adevărat dureroase, având în vedere cele 20 de miliarde de euro investiții directe germane în Rusia.

Mantra germană - o umilință pentru Ucraina

Putin nu se va lăsa. O Ucraină democratică și europeană reprezintă o amenințare serioasă pentru regimul de la Moscova. În cazul în care această țară liberă își va reveni într-o bună zi din punct de vedere economic, rușii ar putea să se îndoiască din ce în ce mai mult de propriul lor regim. 
Pe baza experienței sale de kaghebist în RDG, Putin știe ce se întâmplă atunci când modelul societății de peste gard pare mult mai atractiv decât cel propriu. 

Germania, care în 2014 era încă alături de Ucraina în lupta acesteia din urmă pentru libertate, acum se eschivează. Mantra conform căreia Berlinul nu furnizează arme în regiunile de criză sună ca o bătaie de joc pentru ucraineni, care nu sunt de vină că țara lor este de opt ani o regiune de criză. 

O mulțime de lucruri se întâmplă dacă există voință

În realitate, livrările de arme către regiunile de criză sunt posibile dacă există voință politică, iar livrările germane către kurzii din Irak în urmă cu șapte ani au arătat acest lucru. La fel cum a fost posibil să sprijinim kurzii în lupta lor împotriva jihadiștilor din "Statul Islamic", ar trebui să fie posibil să ajutăm o țară prietenă din Europa amenințată de un despot copleșitor, furnizându-i Ucrainei arme pentru autoapărare.

Germania ar fi trebuit să învețe din trecutul recent că politica de appeasement față de Moscova este o cale greșită. Încă din 2008, de teama rușilor, Ucraina și Georgia se aflau în anticamera NATO. Germania a fost cea care, pentru a nu provoca Moscova, a împiedicat, la summitul de la București, un "plan de acțiune pentru aderare" pentru cele două țări. Putin a profitat de șansa sa - câteva luni mai târziu, Rusia a invadat Georgia, urmată de Ucraina în 2014.