Aur olimpic: David Popovici, vânătorul de perfecțiune

Era luna octombrie a anului 2021, când revista Swimming World apărea cu o copertă dedicată înotătorului român David Popovici, convinsă că l-a identificat pe ”băiatul care ar putea fi rege”. Tânărul de 17 ani avea ”potențialul său” care ”sugera un viitor spectaculos”, își amintește, mândră de prognoza făcută în urmă cu trei ani, aceeași publicație. După finala probei de 200 de metri desfășurată luni seară (29 iulie 2024) în bazinul olimpic din Centrul Acvatic de la Paris, ”tânărul român se află în vârful sportului său”, la capătul unei curse încheiate magic, notează revista americană specializată în natație.

O altă publicație de profil, din Germania, de data aceasta - swim.de - prevede că ”Popovici îi urmează pe Groß, Thorpe, Phelps, Agnel and Co.”, într-o înșiruire a celor mai strălucitoare nume din istoria recentă a înotului.

Cu Seneca în bazin

Portalul oficial de știri al Jocurilor Olimpice de la Paris, olympics.com, descrie bucuria ”bărbatului care iubește simplitatea în tot ce face”: și-a permis ”o sărbătoare de moment” înainte de a redeveni ”gânditor, rezervat și, mai presus de toate, stăpân pe emoțiile sale”. Pentru David Popovici ”s-a încheiat o cursă, dar goana către perfecțiune continuă”. Nimeni nu a fost perfect, ”nici măcar Michael Phelps”, spune tânărul de 19 ani, iar remarca aceasta pare de o îndrăzneală soră cu impertinența, o veritabilă lezmajestate. 

Dar cunoscătorii acestei discipline sportive nu dau semne că ar fi contrariați de vorbele înotătorului român. ”Popovici deține o anumită mistică. Parțial datorită felului în care înoată, în linii curate și simple, dar mai ales a felului în care gândește. Admirator al filozofiei lui Seneca, aduce în bazin și această mentalitate stoică”, constată, pe site-ul olimpic, autoarea cronicii dedicate finalei de luni seară a probei de 200 de metri. 

”Nu intră în zonă, ci trăiește în zonă”

Popovici nu-și imaginează că va putea vreodată atinge perfecțiunea: ”Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să încerci să o urmărești, dar fii conștient că nu o poți atinge niciodată.”

A fost un final de finală despre care se va vorbi mult în metodica înotului. Trei sportivi păreau să obțină aurul și l-a obținut un al patrulea, fiindcă a gândit altfel decât rivalii săi. Și, explică chiar învinsul lui Popovici din finală, britanicul Matthew Richards: ”A făcut ceva ce nu cred că a făcut altcineva în sport de mult timp. A încercat lucruri diferite. A învățat de la toți. Nu câștigă întotdeauna, dar nu despre asta este vorba, ci despre a învăța și a merge înainte și iar a învăță și iar a merge înainte. Încerc să fac același lucru”, scrie olympics.com. Aceeași publicație îl citează și pe fostul multiplu medaliat olimpic și mondial brazilian Bruno Fratus, convins că Popovici funcționează altfel decât rivalii săi pentru că ”nu intră în zonă, ci trăiește în zonă”.

În ton cu portretul pe care i l-au făcut adversarii din bazin, sportivul român este citat de media internațională descriindu-și parcursul din acești primi ani ai carierei: după acel 2022 cu multe medalii, ”în care am ajuns la faimă în lumea înotului și în țara mea, (...) în 2023 a trebuit să mă obișnuiesc cu lucruri care erau copleșitoare. Anul acesta am învățat să trăiesc cu faima”.

O scurtă recapitulare: la 16 ani concura deja, la Tokyo, la acele Jocuri Olimpice desfășurate decalat, în 2021, din cauza pandemiei, pentru o medalie olimpică pe care o pierdea la exact două sutimi (exact câte i-au trebuit pentru a câștiga acum aurul), un an mai târziu bătea recordul mondial la 100 de metri liber și devenea, la 17 ani, campion mondial și european la juniori și seniori. În 2023 a început studiile de psihologie și s-a ales cu o singură medalie de bronz în competițiile internaționale.

Un an - acel 2023 - care, comentează, la Madrid, publicația online de sport Relevo, l-a determinat să se retragă din spațiul public, ”să se îndepărteze de lumina reflectoarelor și de faimă, de autografe și selfie-uri, de rețelele de socializare și de popularitatea de care se bucură la București”. Mărturisește că ”devenise obositor”. În aceeași notă, jurnaliștii iberici remarcă și decizia ”de pustnic” a lui Popovici de a nu locui, la Paris, în satul olimpic: ”S-a retras în carapacea sa”.

Popovici ”a dat dovadă de măreție”

La München, Süddeutsche Zeitung descrie efortul concurentului german Lukas Märtens, cel care - la un moment dat, în cursul finalei - părea că se va desprinde în câștigător: ”Organismul trece la metabolismul anaerob, produce mai mult lactat decât poate fi descompus, iar mușchii devin acizi și obosesc rapid”. Gustul înfrângerii în finala de 200 de metri liber nu este neapărat cel mai plăcut, mai ales după ce, la cei 22 de ani pe care îi are, înotătorul german tocmai și-a trecut în palmares titlul olimpic în proba de 400 de metri liber: ”Dar am medalia mea de aur, totul de acum este deja bonus. Nu toată lumea poate atinge locul cinci în lume la Jocurile Olimpice”.

Deși dedicat efortului depus de înotătorul german, articolul din publicația care apare la München face și o plecăciune în fața lui Popovici. Îi citează mai întâi comparația - făcută imediat după ieșirea din bazin - a cursei cu o ”luptă între câini”. O cursă cap la cap, în care, notează Süddeutsche Zeitung, ”toată lumea a putut simți respirația celuilalt în ceafă. Märtens era iepurele, Popovici vânătorul, în favoarea căruia se termină de obicei un asemenea duel”. La doar 19 ani, însă, remarcă elogios publicația germană, Popovici ”a dat dovadă de măreție în prima sa victorie olimpică” și l-a felicitat pe Lukas Märtens, despre care a apreciat că este ”un înotător grozav, un tip grozav”.

Concluzia unanimă a jurnaliștilor care urmăresc natația: o nouă generație de înotători acaparează competiția olimpică. Printre ei, bucureșteanul David Popovici, despre care, la cei doar 19 ani ai săi, presa nu mai scrie doar în timpi și medalii.