AUR și-a început emanciparea internațională

Deși lista parlamentarilor AUR sugerează că noul partid nu prea are profesioniști care să poată propune politici publice serioase, Alianța pentru Unirea Românilor pare să aibă, totuşi, o strategie clară.

În primul rând, AUR se asociază cu toate protestele antisistemice care au loc, de la cele sindicale la cele nevrotice împotriva purtării măștii. Apoi, liderii partidului sunt foarte activi și au aproape zilnic apariții la diferite televiziuni, clipuri video pe rețelele sociale prin care atacă permanent coaliția guvernamentală și oferă comentarii despre subiectele cele mai căutate pe internet. În plus, contribuțiile mai mult sau mai puțin culturale ale reprezentanților AUR apar în ziare finanțate de Biserica Ortodoxă Română (de exemplu Lumina) și pe diferite site-uri care se autodefinesc drept independente, fără să fie cu adevărat (cum ar fi R3Media). Platformele media care sprijină AUR nu ocolesc tezele conspiraționiste la modă, dau de înțeles că militează pentru o revoluție a moravurilor și au aceeași filosofie ca acest nou partid în ceea ce privește vaccinarea împotriva epidemiei de coronavirus.  

În al doilea rând, Alianța pentru Unirea Românilor și-a început emanciparea regională, încă înainte să intre în Parlament, prin celebra formulă „Basarabia e România”, care de mai bine de zece ani a fost pictată cu ajutorul unui șablon, peste tot: pe orice fost hambar dezafectat, sub poduri, pe pereții gărilor mici, pe zidurile orașelor mari, pe blocuri, pe clădiri abandonate. Oricine s-a plimbat prin România, mai mult de o oră, a văzut deja sloganul iredentist. 

Co-președintele AUR, George Simion, e cunoscut de altfel pentru discursul său prounionist, subliniat în tușe groase, mai ales atunci când acțiunile lui dăunează direcției occidentale a Chișinăului. Sputnik, site-ul de propagandă al Kremlinului, a scris cu interes despre AUR, după ce s-a dovedit că va intra în Parlament, le-a dat sfaturi liderilor partidului, iar recent au criticat Alianța că nu-și respectă promisiunea de suspendare a președintelui Klaus Iohannis.  

Șefii AUR nu au, însă, nevoie de certificate de autentificare din partea Rusiei, de aceea au ignorant grupul suveraniștilor din Parlamentul European, unde sunt formațiuni finanțate de la Moscova, și s-au îndreptat spre cel al Conservatorilor și Reformiștilor (ECR - European Conservatives and Reformists). 

George Simion, ultras-ul care exagera pe stadioane, a fost zilele trecute să negocieze aderarea AUR la acest grup, în Polonia, în Belgia și la Parlamentul European. Nu a fost primit niciunde de președinții formațiunilor conservatoare, pentru a fi validat, cumva, de așa zis omologii săi. Doar consilierii acestora au avut timp de el și Simion s-a și grăbit să le dea cadou harta României mari.

Reprezentantul AUR s-a grăbit, a vrut să bifeze negocierile cu grupul conservator și nu a avut răbdare să i se organizeze o vizită ca la carte. Sau, poate, nu are în partid pe cineva care să-l învețe cum să se poarte când pleacă de-acasă, cu cine să se întâlnească în mod oficial, ce să vorbească, ce cadouri să facă și în ce împrejurări. Se înțelege că liderul Alianței pentru Unirea Românilor nu prea a ieșit în lume. Dacă nu ar fi avut ambiția să meargă chiar el și ar fi trimis pe altcineva în primele vizite de prezentare, diagnosticul ar fi fost, probabil, mai optimist.

Dincolo de acest început stângaci, pe axa conservatorilor europeni, AUR vrea să-și adjudece toate subiectele care țin de minorități și diaspora, iar celelate partide sunt prea ocupate cu războaiele din coaliție pentru a riposta sau a prelua astfel de teme sensibile. Nu e întâmplător că de la înființare liderii partidului își fac propagandă printre românii din afară, că declarativ se ocupă insistent de vorbitorii de limbă română din Ucraina și Serbia, că și-au impus ca obiectiv unirea cu Basarabia și că au un discurs provocator în Secuime. Această nișă a naționalismului de tip ceaușist, păstrată parțial în multe instituții de forță ale statului român, exploatează un filon electoral important, care confundă patriotismul cu șovinismul și care răspunde emoțional când e vorba despre granițe care pot fi mișcate sau când vecinătățile primesc eticheta de suspecte.