Berlin: Zece ani de la inaugurarea Memorialului Holocaustului

În general, monumentele sunt ridicate în cinstea eroilor unei nații. Dar Memorialul Holocaustului din Berlin reprezintă exact contrariul. Într-un interviu publicat în 2011, renumitul scriitor german, Martin Walser, l-a numit ”primul monument ridicat de o nație în memoria crimelor ei”. Mii de oameni îl vizitează în fiecare zi. E deschis publicului și se poate vedea 24 din 24 de ore.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii au ucis șase milioane de evrei - cea mai cumplită crimă din istorie. Conform lui Martin Walser, memorialul este ”pe măsura crimelor pe care le comemorează: E un monument gigantic”. Dar este în același timp ”o operă de artă, o construcție frumoasă”. Luminile din fundal sunt de la Potsdamer Platz.

În vara lui 1998, modelul memorialului a fost prezentat la Poarta Brandenburg. Patru proiecte au fost alese în urma competiției, printre care și acesta, al arhitectului american Peter Eisenman. Conceptul i-a plăcut fostului cancelar, Helmut Kohl, care a sprijinit în continuare construcția monumentului.

Conceptul de bază al memorialului a fost discutat pe 24 august 1988, în timpul unei conferințe în Berlinul de Vest. Jurnalista Lea Rosh propusese ridicarea unui monument în ”acest loc al criminalilor”. Fără implicarea ei activă, acest monument nu ar fi existat. În această fotografie o vedem pe Lea Rosh ținând discursul care a marcat începerea construcțiilor, în ianuarie 2000.

Ridicarea unui monument în centrul Berlinului, între Reichstag, Poarta Brandenburg și Potsdamer Platz a fost un proiect dificil, care s-a întins pe mai mulți ani. 2.710 de blocuri de beton au fost aranjate simetric pe o suprafață de 19.000 de metri pătrați. Toate au aceeași bază, dar înălțimi diferite. Costurile totale s-au ridicat la aproximativ 27 milioane de euro.

Monumentul din centrul Berlinului, care comemorează exterminarea evreilor din Europa, a devenit o atracție turistică. An de an, sute de mii de vizitatori, în mare parte tineri din toate colțurile lumii, se cufundă în marea de blocuri de ciment. Memorialul Holocaustului a devenit una dintre cele mai vizitate atracții din capitala Germaniei.

Centrul de informare și muzeul se află în subteranul memorialului și completează forma abstractă de amintire, reprezentată de monumentul în aer liber. Expoziția permanentă prezintă victimele cu nume și poze, portretizând soarta celor uciși și a familiilor lor, viața și chinul acestora. Imagini șocante sunt rare. Dar filmul ororii se desfășoară în imaginația vizitatorilor.

Cu cât te adâncești mai mult în labirintul vălurit, cu atât ai sentimentul singurătății: nu mai știi încotro să o iei. Deși te afli în centrul Berlinului, ește foarte departe de orice. Dintr-o dată, te încearcă o senzație de singurătate, de pustiu și de pericol. Cam la fel au simțit probabil și victimele holocaustului, dar mult mai terifiant.

Arhitectul memorialului, Peter Eisenman (82) e încântat de succesul monumentului. Copiii se joacă acolo, tinerii își fac poze, iar cuplurile se sărută - lui Eisenmann îi plac toate acestea. Nici nu intenționa să creeze un loc ”sacru”. Îi place și caracteristica abstractă a monumentului: ”Nu te gândești nici la un lagăr al morții, nici la altceva asemănător”.

"Nu poți dicta felul în care își amintesc oamenii holocaustul”, spune Eisenman. Unii aduc flori, alții se roagă, sau se așează pe blocurile de beton. Joacă, zâmbete, contemplare: în Berlin, fiecare își poate alege liber modul în care comemorează. Faptul că mulți habar nu au ce a însemnat holocaustul nu îl deranjează pe Eisenman. Monumentul e întotdeauna deschis, la fel ca amintirea.