Berlusconi şi libertatea presei

Moderatorul TV, Fabio Fazio, anunţă venirea în studio a invitatului său, cunoscutul jurnalist de investigaţie Marco Travaglio. Moderatorul ştie încă dinainte că discuţia poate deveni periculoasă, deoarece Travaglio este cel mai critic jurnalist al Italiei.

El afirmă că noul preşedinte al senatului, Renato Schifani făcuse afaceri cu vreo 20 de ani în urmă cu un şef al Mafiei. Moderatorul îl întrerupe şi încearcă vădit să se distanţeze de oaspetele său şi de dezvăluirile acestuia. Privind direct în camera de filmat, pare a-i cere scuze premierului Berlusconi. Căci lui Silvio Berlusconi asemenea adevăruri incomode cu privire la prietenii săi de partid nu-i plac deloc.

Problema nu e că şeful senatului a avut legături cu mafia. Nu, ci pur şi simplu că cineva îndrăzneşte să transmită o astfel de discuţie în direct la televiziunea de stat. RAI i-a cerut scuze de îndată celui incriminat, spre bucuria partidelor de guvernământ.

Marco Travaglio a subliniat însă că e de datoria sa, ca jurnalist, să informeze, să spună adevărul. Dar nu mulţi colegi de-ai săi gândesc la fel. Nici măcar nu mai e nevoie de cenzură pentru că cei mai mulţi evită temele sensibile pentru că se tem de neplăceri.

Marco Travaglio: „Tragedia e că ziarele scriu despre ce s-a relatat la televiziune cu o zi în urmă, iar asupra conţinutului relatărilor TV decid politicienii.”

Premierul Berlusconi are grijă ca la propriile posturi de televiziune să nu se facă afirmaţii critice. În ce priveşte programul televiziunii de stat, influenţa sa nu e chiar atât de directă, dar se face simţită.

În Italia, partidele de guvernământ propun candidaţii pentru funcţiile de conducere ale RAI, iar în curând aceste posturi vor fi ocupate de candidaţii noii puteri de la Roma.