Care e treaba cu educația sexuală în școli

• A fost o crimă ce au făcut aceste guverne, închiderea școlii când nu a fost cazul.
• E un mare pericol să dai examene ușoare, pentru că le creezi elevilor iluzia cunoașterii, adică faptul că ei știu mult mai mult decât efectiv știu, iar asta îi dezavantajează foarte mult în propriul lor viitor.
• Acțiunile remediale sunt obligatorii, ele trebuie făcute consistent, ar trebui școala să înceapă la 1 septembrie.
• Pe lângă pierderile de competență – nu s-au făcut achizițiile care trebuiau făcute, s-a redus motivația de învățare, pentru că statul nu s-a arătat interesat să o stimuleze.
• Elevii au, într-adevăr, nevoie de mai multe cunoștințe legate de comportamentul sexual, de riscurile tulburărilor sau problemelor legate de bolile sexuale, sarcină prematură etc. Asta nu înseamnă că au nevoie de o nouă materie.

În România, politicianismul este mai tare decât adevărul sau realitatea și asta se vede și în felul în care se poartă dezbaterea, mai degrabă sfada, despre educația sexuală din școli, la capătul unui an în care școala online a adâncit și mai tare dezavantajele copiilor din medii socio-economice vulnerabile.

Școala românească nu iese foarte bine din pandemie, dar pierderile încă se pot corecta, cu programe reale de educație remedială. Dacă însă autoritățile vor alege să cosmetizeze realitatea, atunci pierderile se adună și asta în dezavantajul copiilor. În niciun caz, spune profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, examenele ușoare și, prin urmare, notele mari pe bandă rulantă nu sunt o soluție.

În tot acest context, unde și mai ales cum își are locul o dezbatere autentică despre educația sexuală în școli? Pentru că problema nu e dacă elevii au nevoie de astfel de cunoștințe, ci cum le predai, pentru a le fi și utile.

Cum iese școala românească din pandemie?

Elevii ies cu mari deficite în competențele pe care le-au dobândit, deficitele acestea sigur că pot fi camuflate sub masca unor evaluări foarte ușoare, care vor cosmetiza realitatea și nu se vor vedea. Dacă însă suntem onești, va trebui să recunoaștem aceste deficite semnificative și care trebuie remediate cât mai rapid cu putință. Altfel, ele se vor rostogoli în anii viitori și pierderile de cunoștințe vor deveni din ce în ce mai mari, pentru că se cumulează de la un an la altul.

Trebuie făcute o serie de activități remediale. Din păcate, ceea ce s-a făcut până acum a fost doar spoială, sunt tot mai multe date internaționale care arată pierderile masive, pe care și noi trebuie să le recunoaștem și trebuie să le remediem.

La simulările pentru examenul de bacalaureat am văzut aceste declarații în registrul triumfalist, notele au fost bune.

Din păcate, anul trecut, la evaluarea națională, de exemplu, au fost cele mai multe note de 10 din ultimii 15 ani. Adică e ca și cum ar fi bine să mai fie câte o pandemie, pentru că atunci cresc notele elevilor.

Or, aceste note se datorau faptului că a fost o evaluare extrem de ușoară. E un mare pericol să dai examene ușoare, pentru că le creezi elevilor iluzia cunoașterii, adică faptul că ei știu mult mai mult decât efectiv știu, iar asta îi dezavantajează foarte mult în propriul lor viitor.

Acțiunile remediale sunt obligatorii, ele trebuie făcute consistent, ar trebui școala să înceapă la 1 septembrie, nu mai târziu, să se recupereze cât de mult se poate recupera, să se utilizeze orele de after school anul viitor, pentru a se recupera pierderile acestea, pentru că e un lucru extrem de serios. Și trebuie recunoscut, nu trebuie cosmetizat.

De altfel, am văzut un studiu care spune că achizițiile în acest an, la școală, sunt comparabile cu cele din timpul unei vacanțe de vară.

Studiul acela trebuie interpretat puțin altfel. Atunci când evaluezi cunoștințele unui elev la finalul anului școlar, obții niște rezultate. Dacă apoi le evaluezi la finalul vacanței de vară, rezultatele sunt mai slabe decât dacă le-ai fi evaluat la finalul anului școlar. Altfel spus, peste vară se uită din materia predată.

Aceste date internaționale arată nu că nu s-a învățat nimic, ca și cum elevii ar fi fost într-o perpetuă vacanță de vară, ci arată că performanța lor e mai slabă decât cea în învățământul tradițional, este echivalentă cu ceea ce rămâne în capul elevilor după o vacanță de vară, nu după un an de studiu prelungit. Nu înseamnă că nu au dobândit nimic, ca și cum ar fi fost într-o vacanță.

E aici un paradox? Generația care e acum la școală e mult mai adaptată, spuneam înainte de pandemie, la noile tehnologii.

Aș atrage atenția asupra a două aspecte. În primul rând, tehnologiile online au o mare valoare în funcție de cum le utilizezi, ele sunt un instrument. Dacă instrumentul este exploatat adecvat, atunci rezultatele sunt foarte bune; dacă este utilizat prost, atunci rezultatele sunt proaste.

În anul care a trecut, noi am confundat învățarea online cu streaming-ul, adică nu am avut o serie de lecții foarte bine făcute, cel puțin, de exemplu, trei variante pentru una și aceeași lecție pe aceeași temă, pentru cei care sunt avansați, cei care sunt medii și cei care sunt cu dificultăți de învățare, care să fie accesibile de oriunde, de ori de câte ori vrea elevul.

Nu, noi am confundat învățarea online cu streaming-ul, adică la ora 8, era lecția cutare, dacă nu îți mergea Internetul sau nu aveai laptop, pierdeai lecția. Nu aceasta este învățarea online.

Învățarea online înseamnă că ai un set de lecții pregătite deja, care sunt făcute de cei mai buni profesori, pe care le poți accesa de oriunde, oricând, și adaptate diverselor niveluri de înțelegere.

Puteţi citi articolul integral AICI.