Ce-ar fi de învățat dintr-o lecție usturătoare

Adevărații învingători ai scrutinului local (acolo unde nu s-au impus lehamitea și hoții de voturi) sunt românii și nu doar Ludovic Orban, Nicușor Dan, Emil Boc, Dominic Fritz, neamțul devenit primar al orașului de pe Bega și, în genere, formațiunile de centru-dreapta.

Abecedar pesedist

E adevărat că și Marcel Ciolacu iese bine din înfruntarea indirectă cu singura sa rivală redutabilă rămasă în partidul ”ciumat” și încă, parcă, nehotărât dacă să rămână ”caracatiță”, ori să-și verse definitiv, ca șarpele, vechea epidermă cleptocrată. 

Dar bucuria lui riscă să fie mai efemeră decât o ploicică de vară. În ciuda scorului aparent pasabil, pe țară, al PSD, e clară lecția baronului de Vrancea, Oprișan, care s-a văzut pulverizat acolo unde oligarhul roșu credea că ar fi, chipurile, invincibil. L-a pus la pământ nu atât Ciolacu, sau ”progresul”, cât unirea și solidaritatea partidelor din opoziție. Nu l-a zdrobit vreun Făt Frumos măsurându-și forțele, ca Sf. Georghe, cu balaurul. Ci un simplu candidat comun al PNL și USR-PLUS. Iată rețeta victoriei.  

Nimic altceva nu funcționează, cât timp alegerile locale se derulează, vai, așa cum le-a vrut PSD și le-a acceptat, spre rușinea lui, PNL: într-un tur unic. Pedeapsa însă a venit. 

În forma și componența lui actuală, acolo unde nu s-au furat voturi cu tot cu procesele verbale, ca în sectorul 1, PSD nu prea mai stăpânește decât triste ținuturi moralmente declasate. Sunt zone încă populate, ca Oltenia, cu telespectatori ai partidului-stat național-comunist, și cu pensionari speciali ai delațiunii, ai Securității și ai propagandei nomenclaturii. Ca și cu urmașii lor. 

Dar și aceste nefericite tărâmuri se topesc din geografie văzând cu ochii. La parlamentare s-ar putea să nu mai rămână din ele pe hartă decât pata unui vis urât.

Ca să nu se întâmple așa, PSD mai fură pe alocuri pe rupte. Dovadă cele petrecute în Sectorul 1, unde cleptocrația securistă încearcă pentru a doua oară să-i smulgă lui Clotilde Armand dreptul cu sudoare câștigat, de a trece la cârmă. Bătălia are o miză mare. Cartierul nomenclaturii e ”cea mai bogată unitate administrativ teritorială din România. Sectorul 1 are un buget de circa 280 milioane de euro anual la o populație de aproximativ 250.000 locuitori... Primarul de la Sectorul 1 are la dispoziție 1.120 euro pentru fiecare locuitor, în timp ce primarul de la Cluj are 860 de euro, iar cel de la Iași, 530 euro”, cum pe drept notează Europa Liberă.

Morala fabulei și explicațiile ei

Miezul moralei acestei povești, având, în mare, un provizoriu final fericit? Același peste tot. Pierd învrăjbirea, calomnia, dezbinarea indusă cu televizorul de mințit poporul. Biruie, ca la 1 decembrie 1918, unirea, solidaritatea, proiectul comun riguros transpus. Mai câștigă vigilența. Controlați bine voturile. Nu uitați că lupta se dă cu un partid în al cărui ADN e-nscrisă furăciunea și manipularea. 

Și uniți-vă. Abandonați fatalismul. Nu pot ei fura cât puteți voi vota? Da, dar și furii își ameliorează metodele. Aveți totuși încredere în forțele voastre. Fiți și lucizi, și solidari. Demonstrați tenacitatea politică de cursă lungă a unor luptători ca Nicușor Dan și veți prinde puteri. Îi veți dovedi pe corupți, pe profitori, pe impostori, denigratori, calomniatori și pe toți hoții, rând pe rând. 

Pentru că un debut de prosperitate, libera circulație a știrilor în societatea informațională și cei 30 de ani de libertate și democrație, fie ele și provizorii, n-au trecut chiar degeaba. Totul e să li se ceară viguros și sistematic socoteală ticăloșilor.  

Fierea cui pierde și cine-și adjudecă laurii

Tot mai mulți români din țară refuză net pasivitatea, lehamitea și pusul botului la șopârlele televizate ale urii. Reptilele veninoase de marcă vadimistă și de rit dughinist, mahalaua, limbajul suburban, dezinformările și propaganda de tip putinist, care nu obosesc să gâdile naționalisme de grotă și un creștinism mutilat și-au pierdut țintele și obiectul muncii. S-au risipit plictisind rău, pe drumul de la vuvuzelele de videochat și de la antenele dughiniștilor autohtoni la ochii și urechile oamenilor din orașe, sătui de fake-news, de instigări antisemite, antigermane, antieuropene și antioccidentale și de hoții care strigă hoții. 

Laurii le revin alegătorilor români care au obținut, o dată cu schimbarea, o promisiune de viitor. Vai de cei care, câștigând, le vor înșela marile speranțe. Oricum, pericolul nu s-a neutralizat o dată pentru totdeauna. 

Țara e încă la cheremul cleptocrației, al unui parlament în mare măsură penal și al unei CCR politizate, suferind, ca atare, de un sistem de checks and balances deficitar și nefuncțional, care va îngreuna enorm administrarea ei reformistă. 

Să nu creadă însă reprezentanții dreptei că, dacă vor eșua, se vor putea prevala de scuza acestor greutăți ca să obțină un nou mandat. E bine să știe că o parte din victoria dreptei i se datorează, în metropole, nu doar repulsiei provocate de partidul anti-justiție al lui Dragnea. Au hrănit izbânda atât greața împroșcărilor cu noroi mai noi, cât și fățișul populism abject al măririlor nefinanțabile de pensii, precum și un PNL aflat la putere în epoca pandemiei. Când, ca în orice vremuri de criză, se întărește mult reflexul docilității maselor față de potentați. 

Și spectacolul degradant, liberticid, livrat în vest de unele partide socialiste și social-democrate din familia PSD, prea supuse stângii radicale, anticapitaliste și antiamericane, ar putea să fi jucat un rol.

Fapt e că țara, în mod clar, începe, inexorabil, să se trezească din pumnii comunismului și să-și ceară drepturile, chiar și în cele 20 de județe cu electorat majoritar captiv, rămase încă, o vreme, în zestrea PSD. Chiar și în jenanta Craiovă, unde a eșuat, vai, unirea PNL și USR-PLUS, iar "Vulguța" s-a impus, fără să mai dispună însă de o majoritate confortabilă în CL. 

Dacă dreapta asimilează lecțiile acestui scrutin și ale celor două precedente, sunt mari șanse ca întreaga Românie, și nu doar Ardealul, Banatul, Bucureștii și o parte din Moldova să înceapă să se vindece de-o maladie aparent cronică. Ar putea scăpa, deci, de-o rușinoasă ”boală lungă, moarte sigură”. Una, care a distrus țara, jefuind-o și depopulând-o nu în ultimii 70 de ani, ci de un veac. În speță, de la ascensiunea cuzismului și legionarilor încoace. Pare că maladiile post-totalitare se dovedesc a nu fi chiar incurabile.