Ce-i de făcut cu atâția porci?

La jumătatea lui martie, atunci când ministrul german al Sănătății Jens Spahn anunța anularea tuturor evenimentelor cu peste 1000 de participanți din cauza epidemiei de coronavirus, spitalele începeau să se pregătească de un posibil aflux de bolnavi, iar populația nu găsea nicăieri măști de protecție, șoferul care transporta în fiecare săptămână porcii lui Florian Hollmann la abatorul Tönnies, aflat la 70 de kilometri depărtare, a avut o presimțire sumbră. El l-a întrebat pe tânărul fermier: "Ce se întâmplă dacă se descoperă cazuri de coronavirus și la Tönnies?"

Patru luni mai târziu, fermierul de 28 de ani din mica localitate Ense din Renania de Nord-Vestfalia se gândește adesea la discuția cu șoferul. Tönnies, cel mai mare abator din Germania, este închis din 20 iunie.
Peste 1500 de cazuri de coronavirus la combinatul de carne, blocadă instituită asupra a două regiuni, industria cărnii germane sub presiune. Probleme nu are doar marele producător de carne Clemens Tönnies, ci și agricultorul Florian Hollmann.

Mai bine zis, el are cam 400 de probleme. 400 de porci care ar fi trebuit duși la abator și pe care acum trebuie să-i țină la ferma sa. "Apăsător este mai ales că trebuie să fac mereu loc pentru purceii noi. Trebuie să dai dovadă de multă creativitate în aceste zile!"

Blocaje în industria cărnii

Lanțul de producție pentru carnea de porc este cam ca o cursă de ștafetă în atletism. Totul foarte bine organizat, producție "just in time", predarea ștafetei este perfecționată. Procesul începe cu crescătorii de porci, care îi hrănesc și îngrijesc intens timp de trei luni pe micii purcei. Apoi intervin fermierii ca Hollmann, la care porcii ajung în patru luni la greutatea de 100 de kilograme. Sunt hrăniți cu un amestec lichid în care se pune grâu, orz, soia măcinată, porumb și minerale.

Firme ca Tönnies, Vion sau Westfleisch sacrifică săptămânal în Germania un milion de porci. Iar supermarketurile vând carnea consumatorilor: sub formă de mezeluri sau carne proaspătă, împachetată sau servită la tejghea.

Florian Hollmann ne spune că porcii care ar trebui duși la abator "se strâng zi de zi și mă întreb când vor fi prea mulți pentru a mai putea să-i ținem așa?". Hollmann, care și-a dorit de mic să fie fermier, a preluat de un an afacerea de familie veche de peste 100 de ani. El își repartizează porcii acum în cele patru staule, fiecare de mărimea unui teren de fotbal în care încap câte 1000 de porci. Și i-a marcat cu culori: albastru înseamnă că trebuie sacrificat cât de curând; roșu înseamnă urgent.
Prețurile la carnea de porc se prăbușesc

Înainte de criza coronavirus, Florian Hollmann câștiga 20 de euro pentru fiecare porc livrat. Acum, pentru fiecare animal vopsit cu albastru sau roșu plătește el 20 de euro în plus. Și pentru că acești porci mai mari nu mai corespund mărimii standard a benzilor de producție. "Vrem cu toții mereu să mâncăm șnițele la aceeași dimensiune, ceea ce înseamnă că porcii pe care îi tăiem trebuie să fie și ei mereu la aceeași mărime", explică Hollmann, "deci există un standard pentru greutatea porcilor. Dacă livrez porci prea mari, sunt plătit prost."

În ultimele zile, prețul cărnii de porc a scăzut cu 25%. Tânărul fermier a pierdut deja aproape 10.000 de euro din cauza crizei coronavirus. Imediat după închiderea fabricii din Rheda-Wiedenbrück, Hollmann a putut să-și trimită încă porcii la alt abator Tönnies, în Weißenfels în Saxonia Anhaltină. Dar nici acolo nu se mai poate.

În fiecare zi, el ia telefonul și discută cu alți colegi de breaslă: Ce faci cu porcii rămași? Construiești un gard? Ce abator are încă posibilități de operare? Florian Hollmann s-a obișnuit să-și facă planurile în intervaluri scurte: "Marțea viitoare vin purceii noi, până atunci trebuie să am un staul gol și curat." Este nevoie de multă inițiativă proprie, de pragmatism și spontaneitate. Asta și deoarece comunicarea de criză cu fermierii lasă mult de dorit, în opinia lui Hollmann: "Nu știu defel ce se va întâmpla mai departe la Tönnies. Informații primesc doar prin intermediul presei din Gütersloh. Nu primesc vreo declarație de presă specială sau alte informații."

Învățăturile crizei coronavirus

Săptămâna aceasta, fabrica de carne Tönnies din Rheda-Wiedenbrück ar urma să-și reia funcționarea. Hollmann va relua atunci livrarea celor 170 de porci săptămânal. Și după aceea? Se va schimba ceva radical în industria germană a cărnii? Mai multă grijă pentru cum le merge animalelor în locul megaproducției actuale, condiții de lucru mai bune pentru muncitori în locul prețurilor foarte mici la carnea de porc – acestea sunt solicitările militanților pentru protecția animalelor și ale politicienilor. Sau se va reveni pur și simplu la modul de funcționare de până acum?

Fermierul din Ense nu crede: "Tönnies este doar vârful aisbergului. Nu este nimic nou faptul că în abatoare se muncește în spații strâmte, iar lucrătorii sunt cazați în condiții proaste." Cei care nu doreau să știe aceste lucruri, spune Hollmann, au ales să închidă pur și simplu ochii. "Dar, sincer, nu am auzit pe nimeni să spună: Culmea ce se petrece acolo, nu mi-aș fi imaginat așa ceva."

Hollmann vrea să-și diversifice și mai mult ferma, ca învățătură din criza coronavirus. Se ocupă deja cu cultivarea de cereale, porumb, sfeclă de zahăr și morcovi. Poate că va extinde și unitatea de biogaz, care produce acum curent electric pentru 700 de gospodării.

Pe viitor, vrea să livreze porcii săi mai multor abatoare. Ceea ce nu este deloc atât de simplu. "Mai demult aveam în Renania de Nord-Vestfalia 20 sau 30 de abatoare, în prezent am de ales doar între 3-4. Problema principală este această centralizare pe care o tot extindem."

Învățătura crizei actuale pentru Florian Hollmann ar suna astfel: "Politicienii trebuie să creeze condițiile-cadru necesare pentru ca și micile abatoare să poată supraviețui.."