„Chișinău la linia roșie” – un act artistic și civic

Este o cronică în imagini, informații și materiale video despre  destinul unor clădiri de patrimoniu, demolate în anii independenței sau aflate într-o stare de avansată degradare, deși înmagazinează istoria a peste două sute de ani ai capitalei Basarabiei.

Autoarea proiectului, Victoria Nagy Vajda, președinta Asociației Arbor de la București, dedicată promovării artiștilor și moștenirii culturale basarabene în România, a gândit această activitate în două etape.

Mai întâi, „aceste clădiri reprezentative, monumente și spații publice din Chișinău, cartografiate din perspectiva trecutului și a nevoilor prezentului, au fost prezentate în septembrie, anul acesta, la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, într-un proiect complex, intitulat ,,Dragă Chișinău”. Echipa organizatoare a adus laolaltă istorici, muzeografi, bibliotecari, arhivari, cercetători din domeniu, artiști vizuali, cineaști, precum și importanți membri ai societății civile” – am citat din comunicatul de presă al organizatorilor. La ARCUB a avut loc și o dezbatere despre soarta clădirilor vechi din București și Chișinău.

A urmat expoziția de la Chișinău de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, încă în derulare, la care au participat, în deschidere, intelectuali și reprezentanți ai ONG-urilor implicate de-a lungul anilor în salvgardarea patrimoniului arhitectonic al capitalei basarabene. Prilej cu care a fost lansat catalogul „Chișinău la linia roșie”, în care semnez un „Cuvânt-înainte”.

Istoria unui patrimoniu arhitectural în pericol

Chișinăul a cunoscut în ultimii două sute de ani mai multe distrugeri care i-au sluțit iremediabil chipul. În iulie 1941, agenții NKVD, în retragere, au pus în aplicare strategia „pământului pârjolit”, aruncând în aer mare parte din clădirile de administrație publică, de cultură și de infrastructură. În august 1944 acestor acte de barbariei li s-au adăugat bombardamentele sovietice. A urmat o cursă a buldozerelor – „sistematizarea socialistă”, când orașului i s-a imprimat o amprentă de tip stalinist.

După 1991, în anii independenței, s-a declanșat sarabanda mafiilor imobiliare care, în numele profitului, nu al ideologiei, au ras de pe fața pământului alte clădiri de valoare istorică, profitând de complicitatea autorităților centrale și municipale.

Expoziția „Chișinău la linia roșie” trece în revistă câteva dintre aceste edificii și cronica luptei organizațiilor civice pentru salvarea acestora. Fotografiile, expuse pe panouri, sunt însoțite de texte explicative – adevărate incursiuni în memorie, montaje combinând imagini din trecut cu înfățișări de azi ale unor clădiri vechi.

Câteva exemple, mai pregnante

Faimoasa clădire de pe str. Mateevici, în care Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, actualmente: sediul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMPTAP). A fost recondiționată parțial Sala Unirii, în rest, clădirea se află într-o situație extrem de precară, autoritățile nu găsesc bani pentru o reparație capitală.

Casa Herța, parte a Muzeului Național de Artă a Moldovei și Casa Kligman, delabrate, abia mai „respiră” în umbra unui hotel cu multe etaje, construit ilegal.

Conacul urban Rîşcanu-Derojinschi din str. București nr. 62, datând din 1870, operă a arhitectului Alexandru Bernardazzi, este copleșit azi de un bloc turn, ridicat cu încălcarea normelor legale, care strivește cu masivitatea sa micuțul sediul al Institutului Cultural Român de la Chișinău.

Edificiul cu destinație comercial-publică din str. Vlaicu Pârcălab, datând din 1912, arhitect Mitrofan Elladi. În ultimii ani ai URSS aici se afla Casa Poștei. Protestele societății civile nu au reușit să prevină demolarea din 2011, i s-a păstrat doar fațada.       

Fostul Hotel Suisse (1840), azi, sediul Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, cu tencuiala căzută, în plin centrul capitalei, vizavi de statuia lui Ștefan cel Mare, sub nasul Primăriei, Parlamentului, Guvernului și Președinției...  

Omul pe bicicletă

Conceptul expoziției cuprinde și un miez narativ, inspirat după un film de Nanni Moretti, din 1993, consacrat Romei, în care naratorul-personaj, conducând un scuter, monologhează despre cartierele prin care trece, un jurnal video, numit chiar așa: „Caro diario”. Filmul „Dragă Chișinău”, ce poate fi urmărit pe un monitor uriaș, se face ecoul peliculei lui Nanni Moretti și surprinde un oraș, în luna mai, în care parfumul florilor de tei „luptă” cu gazele de eșapament emise de un nesfârșit torent de mașini. O docuficțiune cu Oleg Brega, cunoscut activist civic și ecologist, pe post de narator.   

Naratorul bate străzile orașului cu bicicleta și dialoghează cu trecătorii în preajma unor clădiri de patrimoniu sau mai recente, care au făcut obiectul unor dispute intense între edilii orașului, conectați la mafia imobiliară, și societatea civilă.

Cafeneaua „Guguță”, din Grădina Publică Ștefan cel Mare: în locul ei firme controlate de oligarhul Plahotniuc au vrut să ridice un hotel de 13 etaje, care ar fi distrus centrul cultural-istoric al orașului. Proiectul nu s-a realizat datorită protestelor tinerilor grupați în mișcarea Occupy Guguță. Dar lupta nu s-a încheiat, dosarul mai este plimbat din instanță în instanță...

Cu artistul plastic Victor Ciobanu naratorul discută despre blocul doi al Bibliotecii Naționale, pe care actualele autorități au declarat că vor să-l transmită în proprietate Bisericii Ortodoxe din România, în lipsa unui cadru legal al restituirilor și fără a fi asigurat un alt sediu, amenajat corespunzător, pentru păstrarea colecțiilor de carte rară găzduită de Bibliotecă.

Lângă epava Filarmonicii „Serghei Lunchievici”, victima unui incendiu în 24 septembrie 2020, biciclistul narator este atras de acordurile unei simfonii de Mozart: compozitorul Marian Stârcea încearcă în acest fel să mențină memoria unei instituții care a dus departe în lume faima artei muzicale basarabene.

Excursia pe care ne-o prilejuiește compozitorul-ghid este deprimantă: o sală de concerte ruinată, năpădită de vegetație sălbatică, ca un templu în junglă. „Suma uriașă pe care o vehiculează Ministerul Culturii, necesară lucrărilor de reconstrucție a Filarmonicii, pare mai degrabă o scuză pentru a nu întreprinde nimic decât rodul unui calcul făcut cu hârtiile pe masă”, menționează catalogul expoziției.

O altă escală a naratorului Oleg Brega este fostul Stadion Republican (5 ha), demolat pe vremea regimului comunist al lui Voronin, loc acaparat de haite de maidanezi agresivi. Guvernarea actuala a decis să vândă terenul Ambasadei Statelor Unite la Chișinău, care își va construi aici un sediu nou. Societatea civilă, spune interlocutoarea sa, activista Vlada Ciobanu, ar fi dorit ca acest loc să fie transformat într-un parc urban.

Filmul „Dragă Chișinău” se încheie la porțile Lacului Morilor, unde actrița Mihaela Chiu recită poemul lui Vasile Gârneț: „Caligraful suferinței”. Este un melancolic accent final pus poveștii unui oraș desfigurat, fizic și moral, încercând să supraviețuiască, să-și reconstituie o identitate pierdută.

***

Mai sunt câteva zile până duminică, 8 decembrie 2024, în care puteți vizita expoziția „Chișinău la linia roșie”, de la Muzeul Național de Istorie al Moldovei. Mergeți să o vedeți, să vă obțineți dreptul la oraș!