Cine oare îi va ajuta pe arabi

Mult mai important ar fi ca Europa şi vestul să-şi rezolve problemele ceva mai rapid, pentru ca să poată să se ocupe şi de viitorul revoluţiilor arabe.

În timp ce în Siria masacrele comise de regim continuă, în ciuda promisiunilor de dialog cu opoziţia, anunţate de liderul de la Damasc, întreaga lume arabă trece printr-o fază cheie, fără ca vestul să pară prea interesat.

Obnubilată din pricina crizei datoriilor, care s-a transformat de mult într-una politică, privirea aţintită de occidentali asupra lumii arabe s-a concentrat doar timp de câteva zile asupra alegerilor tunisiene, pentru ca, după succesul electoral al islamiştilor, să slăbească rapid şi să revină la propriul buric.

Or, n-ar fi trebuit uitat că lumea arabă a trecut în acest an prin prima ei revoluţie autentică. Iar deznodământul schimbărilor e departe de a fi clar.

După toate probabilităţile, victoria islamiştilor tunisieni se va repeta şi în Egipt. Pretutindeni în Maghreb, forţele seculare, care au declanşat revoluţiile, sunt prea puţin în stare să se organizeze rapid pentru ca, la doar câteva luni de la prăbuşirea dictaturilor să facă faţă experimentatei concurenţe politice a Frăţiilor Musulmane.

În ce măsură democraţia va mai fi posibilă în această regiune, în condiţiile în care la cârmă s-ar putea instala peste tot islamiştii, nu e limpede câtuşi de puţin.

Mulţi indică Turcia premierului Erdogan ca un exemplu încurajator. Dar lumea arabă are propriile ei structuri, tendinţe şi slăbiciuni, mult diferite de cele ale Ankarei. În plus, chiar şi în Turcia, presa e departe de a fi cu adevărat şi pe deplin liberă, iar democraţia şi statul de drept sunt încă departe de a se fi impus plenar şi irevocabil.

În ce priveşte lumea arabă, esenţial, potrivit analistului israelian Uri Savir, autorul unui interesant articol pe această temă apărut în ziarul Jerusalem Post, ar fi ca vecinii ei să înceapă să se elibereze de obsesia religiei musulmane. Important ar fi ca occidentul, în special, să înceapă să ia în serios noua şi formidabila forţă apărută în această zonă. E vorba de noua generaţie de tineri arabi.

Sunt oameni frustraţi din pricina lipsei de libertate, dezgustaţi de corupţia din jurul lor, net mai puţin religioşi decât părinţii lor. Aceşti tineri împărtăşesc un sentiment al unităţii, forţei şi solidarităţii graţie apartenenţei lor la reţelele de socializare şi, prin intermediul lor, la universul global.

Sunt femei care ar dori să se bucure de acelaşi drepturi ca şi tinerele din apus. Sunt specialişti, militari, ziarişti şi oameni de ştiinţă, care au ambiţia de a se bucura de oportunităţi şi cariere similare celor ale confraţilor lor occidentali şi afişează atitudini laice sau moderat religioase.

Toţi aceşti oameni ar trebui ajutaţi. Dar cine oare s-o facă, dacă occidentul rămâne cufundat până peste cap în propriile probleme economice, politice şi financiare?

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder