CNCD şi nevoia de neutralitate ideologică

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a adoptat o decizie favorabilă primului ministru în urma plângerii formulate împotriva sa de Răzvan Mihai Ungureanu. Recent, primul ministru, Victor Ponta, invitat în studioul de televizune al BBC, atrăsese atenţia jurnalistei britanice că turismul pentru beneficii sociale, care este indistinct atribuit românilor, este de fapt doar o situaţie limitată, specifică romilor şi, prin urmare nu ar trebui să provoace o foarte mare îngrijorare.

A doua zi fostul premier Răzvan Mihai Ungureanu îşi nedumerea simpatizanţii, făcând o plângere la CNCD împotriva premierului Victor Ponta. Nu opoziţia faţă de guvern era surprinzătoare, ci excesul de zel în materie de corectitudine politică. Este adevărat că primul ministru Victor Ponta a trasat o deosebire între romi şi ceilalţi cetăţeni români, dar desoebirea viza în mod evident condiţia economică mai precară a romilor. Nu era nimic depreciativ în această afirmaţie, nimic care să atragă stigmatizarea etnică.

Decizia CNCD este, de aceea, corectă, dar cu toate acestea nu excludem deloc posibilitatea ca acelaşi organism să nu fi manifestatat la fel de multă înţelegere faţă de un alt politician mai puţin „simpatic” decât Victor Ponta. Primul ministru şi-a atras încă înainte de alegeri susţinerea unor cercuri radicale de stânga din rândul cărora provine de pildă şi Remus Cernea, deputatul care a propus deunăzi tăierea subvenţiilor publice pentru cultele religioase. Aşadar cercurile „progresiştilor” – care îi adună pe militanţii pentru drepturile omului în versiunea lor post-modernă şi atât de diferită de spiritul Iluminismului, pe ecologiştii radicali şi pe ateii protestatari – au încă simpatie pentru primul ministru, care a fost primul politician român dispus să le ofere (prin candidatura lui Cernea) o platformă mai largă de manifestare pe  scena publică. Îi sunt aşadar recunoscători şi, de data aceasta, au fost probabil mai clemenţi în judecată, căci, ceea ce îndeobşte nu se ştie, este că CNCD nu este asemenea altor organisme o imagine a raporturilor de forţe dintre partide, ci mai curând un club al militanţilor de stânga.

E adevărat că şi declaraţia lui Ponta a fost destul de „corectă” şi nu a conţinut acele aluzii la inferioritatea genetică pe care le vehiculaseră chiar fără voie declaraţiile mai vechi ale lui Teodor Baconschi. Cu toate acestea, CNCD l-a avertizat printre rânduri pe Victor Ponta, căci, după cum relatează Hotnews, i-a recomandat acestuia „să adopte formulări cât mai adecvate de exprimare, astfel încât prin declaraţiile sale publice să contribuie la creşterea şi promovarea diversităţii”.

Se vede clar de aici că CNCD are o perspectivă ideologică foarte pronunţată, căci ideea aceasta a „creşterii şi promovării diversităţii” nu este o opţiune democratică neutră, nu exprimă o valoare constituţională, ci o opţiune particulară a stângii politice în expresia ei cea mai avansată.

Potrivit valorilor democraţiei liberale, instituţiile statului sunt chemate să înlăture orice ameninţare la adresa diversităţii sociale cu scopul subsidiar de a proteja libertatea şi securitatea persoanelor sau a comunităţilor care ies din tiparele majoritare. Apărarea diversităţii este în sensul acesta o formă de respect pentru libertate. Protejând diversitatea, statul liberal garantează, de fapt, libertatea.

În accepţiunea stângii progresiste, diversitatea reprezintă însă un scop în sine. „Creşterea şi promovarea diversităţii” par la prima vedere un obiectiv luminos, dar care poate deveni prin schimbarea nesesizată a accentelor o formă de agresiune asupra unor comunităţi ancorate în valori tradiţionale. Diferenţa dintre a proteja diversitatea şi a stimula diversitatea este mai importantă decât pare.

Dacă într-o societatea pluralistă, toate curentele politice  – cu excepţiile impuse de experienţa ultimului secol – trebuie să aibă deplina libertate de manifestare, este nefiresc ca o doctrină anumită să monopolizeze o instituţie a statului şi să încerce de acolo să schimbe societatea după idealul ei. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o instituţie publică, nu o organizaţie neguvernamentală sau un partid politic şi de aceea ar trebui să se limiteze la o poziţie ecumenică din punct de vedere ideologic.