Delictele sunt delicte

Cifrele nu sunt noi în totalitate. Dar impactul lor este cutremurător. Patru la sută din toţi preoţii din Germania au fost sau sunt autori ai unor abuzuri. Mii de adolescenţi, copii încă în marea lor majoritate, au fost victime. Ar putea fi vorba, luate în parte, de zeci de mii de delicte. Este mai mult decât apăsător.

Tăcerea asurzitoare a preşedintelui Conferinţei Episcopale din Germania, cardinalul Marx, în contextul escladării în interiorul bisericii din SUA a tematicii abuzurilor dădea deja de înţeles că cercetarea iniţiată de episcopii germani va furniza noi cifre. Din nefericire, acestea nu vor fi ultimele, fiindcă nu mai sunt disponibile toate datele. În plus, mult mai important, cercetate au fost arhivele episcopale, în speţă dosarele privindu-i pe prelaţii diocezani. Ordinele monastice implicate masiv în educaţia şcolară şi formarea copiilor şi tinerilor vor urma.

Arhivele ecleziale rămân închise pentru anchetatorii statului

Germanii sunt renumiţi pentru seriozitatea muncii lor. Astfel, episcopii catolici din Germania au mizat în 2014 pe o cercetare ştiinţifică foarte complexă. Dar tot ei au stabilit ca problema să fie cercetată în interiorul bisericii, fără nicio implicare a statului.

Astfel, conducerea eclezială, care se afla în 2014, la fel ca astăzi, în stare de şoc după dezvăluirea, în 2010, a scandalurilor de abuz, a împiedicat o mai mare intervenţie a statului. În SUA preiau în clipa de faţă în tot mai multe state federale procurori şi anchetatori ai poliţiei cercetarea cazurilor de abuz în Biserica Catolică. Acolo vor mai ieşi la iveală multe detalii cutremurătoare, afectând pe unul sau pe altul din structura de conducere.

Episcopii din Germania au vrut să împiedice accesul statului la conţinutul dosarelor. Probabil şi din dorinţa a-i proteja pe colaboratori. Dar ce se va întâmpla dacă va reieşi că majoritatea cazurilor nu au devenit cunoscute prin grija instituţiilor ecleziale, ci prin cererile de despăgubiri ale victimelor? Sau că mutarea făptaşilor, că nu pot fi numiţi altfel, era o practică verificată, fără a informa noua comunitate despre trecutul acestora? Ce se va întâmpla dacă va deveni cunoscut că în marea majoritate a cazurilor cunoscute nu s-a ajuns la procese ecleziale, pentru a nu mai pomeni de cele de drept penal sau civil?

Dezbaterea privind abuzurile, structura, personalul şi structura de putere a bisericii trebuie să continue după publicarea acestui studiu care depăşeşte perspectiva anchetei judiciare. Raportul constituie un progres. Dar biserica trebuie să dea dovadă de onestitate. Aceasta înseamnă inclusiv că "toleranţa zero" clamată de episcopi şi mereu subliniată de Papa Francisc trebuie aplicată. Probabil că nu le va fi uşor episcopilor, fiindcă fiecare va fi cunoscând pe câte un făptaş. Dar "toleranţă zero" înseamnă chiar "toleranţă zero". Altminteri, victimele sunt iarăşi trădate, dimpreună cu convingerile proprii.

Dimensiunea globală a problemei

Faptul că astăzi, în aceeaşi zi în care au transpirat în presă informaţii privind rezultatul cercetării germane, Curia Papală a comunicat că Suveranul Pontif i-a convocat pe preşedinţii tuturor celor 80 de conferinţe episcopale existente la nivel global la Vatican în februarie 2019, demonstrează dimensiunea globală a problemei. Să nu ne facem iluzii. Abuzuri nu au existat şi există doar în biserica din SUA sau Germania, ci şi în Polonia sau Italia, pretutindeni în Africa sau Asia. Problema poate afecta Biserica Catolică în miezul ei. Nu trebuie uitat că biserica din SUA şi Germania este cea mai bogată şi oferă ajutor la nivel mondial.

Astfel devine şi mai clară nevoia dezbaterii privind reforma sistemului. Este posibil ca vremea bisericii centrate pe prelaţi şi bărbaţi să fi apus. Mai devreme sau mai târziu va fi necesară. Unul sau altul va exclama temător şi dogmatic: Nu! Dar cine va mai avea încredere în această biserică, fără o transformare profundă?