Comentariu: "America First" la Oscaruri

Un grec sau un mexican pe tronul Oscarurilor? Prea multă globalizare pentru Academia Americană de Film! Peliculele "The Favourite", în regia artistului grec Yorgos Lanthimos și "Roma", regizată de mexicanul Alfonso Cuarón, au fost nominalizate la câte zece premii Oscar și erau considerate filmele cu cele mai bune șanse de a primi premiul cel mai prestigios, cel pentru "cel mai bun film".

Dar unii dintre membrii Academiei s-au întrebat probabil: E, oare, Oscarul un premiu internațional? Răspunsul lor a fost nu, iar în final a fost premiat "Green Book", unul dintre acele pelicule americane considerate demne de Oscar, un "feel good movie". E o poveste emoționantă, actorii joacă bine, e tematizată o problemă socială și politică relevantă și actuală (rasismul). În plus, nu lipsește nici eticheta că filmul e inspirat din "evenimente reale".

Marele câștigător e un film american. Să ne aducem aminte că Oscarul e un premiu pentru lumea cinematografului de limbă engleză. De ce ar exista, altfel, categoria "cel mai bun film străin"? În fond, faptul că Academia nominalizează din când în când producții din alte spații lingvistice și culturale în alte categorii reflectă o lipsă de consecvență. Din acest motiv se creează impresia că Oscarul ar fi un premiu cu adevărat internațional - ceea ce îi conferă Galei o importanță cu atât mai mare. Trebuie să recunoaștem că strategia funcționează! Întreaga lume, chiar și multe publicații și posturi serioase, aleargă după fiecare știre despre Oscaruri, nominalizări, pregătirile pentru marea gală, moderatorii care s-au retras și vedetele pe covorul roșu.

Întregul circ are și părți absurde. Galei premiilor Oscar i se acordă între timp o importanță exagerată, s-ar putea crede că acolo sunt luate anual decizii majore în domeniile cele mai relevante pentru întreaga societate. Desigur, e bine că personalitățile culturale iau poziție, că susțin discursuri împotriva rasismului sau pentru egalitatea sexelor în fața unui public de milioane de persoane, că abordează subiecte politice de actualitate.

Oscarurile sunt și au fost însă mereu un spectacol mare și colorat pentru un public ales din Hollywood și spectatorii care urmăresc show-ul la televizor. Pentru multe firme, seara de gală e cel mai efectiv mod de a-și plasa reclamele și de a-și prezenta rochiile și bijuteriile noi pe covorul roșu. Spoturile publicitare difuzate între diferitele părți ale transmisiei live valorează milioane. Chiar și momentul desfășurării covorului roșu, la mai multe zile înainte de marele show, devine un subiect important în mass-media, iar cameramanii se calcă în picioare.

Da, sigur că e vorba și de filmele în sine. Să comparăm însă Oscarurile cu alte arte: Am lua în serios un premiu literar acordat în diferite categorii pentru romane în limba engleză, poezii engleze sau piese de teatru engleze, cu o singură categorie secundară pentru literatura din tot restul lumii? În plus, am lua în serios un premiu literar care compară, în categoria sa principală, o operă literară de valoare cu un roman polițist pentru publicul larg?

Lumea supraestimează Oscarurile. Nu în ceea ce privește importanța economică și organizarea profesionistă a galei. Sigur că se pot câștiga mulți bani la Hollywood cu filmele premiate. Nu-i de mirare că producătorii cheltuie milioane de dolari pentru reclame și marketing, deja cu mai multe săptămâni înainte de decernarea premiilor.

La nivel estetic și global, li se dă însă o importanță prea mare Oscarurilor. În acest context, am putea să le fim aproape recunoscători membrilor Academiei că nu au premiat nici "Roma", nici "The Favourite" în categoria "cel mai bun film", ci pelicula mai optimistă și conformistă "Green Book" din Hollywood. În caz contrar, s-ar fi ajuns la concluzia eronată că Oscarurile spun, într-adevăr, ceva despre cinematografia internațională ca artă.