Atacul Chinei la adresa autonomiei regiunii Hong Kong

2897 de delegaţi din toată China s-au adunat vineri în Marea Sală a Poporului, la Congresul anual. Tema zilei era criza coronavirus, dar așa-zișii reprezentanți ai cetățenilor din legislativul de formă al Chinei s-au văzut mai întâi nevoiți să se ocupe de o lege locală. Un demers fără precedent, cu putere simbolică, pentru că este vorba de dominația Beijingului asupra regiunii autonome Hong Kong.

Fosta colonie a Coroanei britanice are dreptul, de la revenirea la China, în iunie 1997, să se administreze singură timp de cel puțin 50 de ani, după principiul "o țară, două sisteme". Aşa-numita Constituție (Basic Law) prevede democrație și stat de drept pe model occidental, dar are anumite slăbiciuni. Nu există, de exemplu, termene concrete pentru alegerile directe ale conducerii administrației și Parlamentului regional.

Beijingul vrea să pedepsească trădarea de stat

Problematic este și așa-numitul paragraf 23 privind securitatea statului. Potrivit acestuia, zona cu administrație specială este obligată să pedepsească conform legislației locale infracțiuni precum trădarea de stat sau subminarea puterii statului. Legăturile cu partide sau instituții politice externe ar fi de asemenea interzise.

Demersurile de modificare legislativă au început deja după anul 2000 și s-au soldat mereu cu valuri de proteste. Cetățenii din Hong Kong se tem de subminarea principiului "o țară, două sisteme", de o eventuală intrare sub administrarea directă a Beijingului și nu au încredere în Partidul Comunist din China. Mișcarea democratică anti-comunistă din Hong Kong se folosește mereu de paragraful 23 în campanie electorală pentru a-și promova cererile politice: mai multă democrație, mai multe drepturi civice, reducerea influenței Beijingului.

Beijingul deține poziția avantajoasă

Mesajul de vineri al Beijingului este clar: guvernul central își pierde răbdarea. Partidul Comunist își arată mușchii și vrea să oblige metropola cu șapte milioane de locuitori Hong Kong să accepte în sfârşit legea securității statului. China are dreptul juridic de a introduce o asemenea lege în Hong Kong, dacă ea este preluată în Anexa 3 a legii de bază, Basic Law, din regiunea autonomă. Puterea ultimă de decizie asupra Anexei 3 revine Congresului Național Popular al Chinei.

Principiul "o țară, două sisteme" este un șpagat, un compromis politic între două forme de guvernare și concepții despre lume total diferite; este în cele din urmă o farsă. Și asta deoarece forțele din această construcție sunt inegale. Comuniștii se află într-o poziție de avantaj. Iar anunțul de vineri demonstrează de ce este capabil regimul autoritar: Beijingul poate și vrea să se amestece din punct de vedere legal în ordinea democratică de bază din Hongkong, să închidă gura oricărui critic și să transforme metropola Hong Kong într-o entitate comunistă.

Nu se așteaptă vreun vot contra

Guvernul central chinez vrea să mai faciliteze crearea de filiale locale în Hong Kong pentru autoritățile de securitate comuniste, care ar urma să devină active în metropolă. Cadrele de partid de la Beijing au învățat din haosul și anarhia rezultate la în urma protestelor generate de dezbaterea din 2019 privind legea extrădării în China a anumitor persoane arestate la Hong Kong. Răspunsul lor a fost următorul: dacă Hong Kong nu poate introduce din cauza situației de blocaj politic legile dorite de conducerea de partid și de stat de la Beijing, atunci Congresul Popular își va folosi puterea sa absolută pentru a adopta o lege națională aplicabilă doar la Hong Kong.

Nu se așteaptă nimeni la vreun vot negativ. Și circumscripția electorală Hong Kong a trimis 36 de deputați la lucrările Congresului Popular Național, dar majoritatea sunt afaceriști bogați loiali comuniștilor. Politicieni adevărați, din opoziția de la Hong Kong, nu sunt de găsit în Marea Sală a Poporului. În ochii parlamentului de formă al Chinei, acești politicieni sunt doar niște "separatiști" și niște "agitatori" și nu aparțin din această cauză defel ”poporului“.