Cel mai mare dezastru posibil

Theresa May a pierdut dureros votul din parlamentul britanic pe marginea acordului de Brexit încheiat cu UE. După această înfrângere istorică, premiera britanică ar fi trebuit să demisioneze imediat, dar ea nici nu a vrut să audă de aşa ceva: ea ar fi fost desemnată premier pentru a pune în aplicare Brexitul şi va îndeplini această sarcină, şi cu asta basta. Şi va supravieţui votului de neîncredere iniţiat de opoziţie. Pentru că rândurile conservatorilor se vor strânge din nou, de îndată ce este vorba despre rămânerea la putere. Pentru politica britanică însă, încăpăţânarea doamnei May este o catastrofă.

O înfrângere binemeritată

May a meritat înfrângerea din Parlament, ea este singura de vină pentru ea. Incapacitatea politică specifică a doamnei May este de vină în parte şi pentru blocajul şi divizarea experimentate de mai mult timp de guvernul ei, de Parlament şi de întreaga scenă politică a ţării în contextul Brexitului. Şefa guvernului s-a gândit de la bun început doar la conservatorii ei, a vorbit cu radicalii din partid şi a încercat să ţină formaţiunea unită cu orice preţ. În acest timp a eşuat în construirea unor alianţe, în încheierea de compromisuri, în apropierea de opoziţie.

Retorica ei duşmănoasă faţă de cetăţenii europeni care lucrează în Regatul Unit şi faţă de Europa a adâncit prăpastia dintre tabere. Şi nu şi-a făcut prieteni nici în rândul colegilor ei europeni, de al căror sprijin are nevoie la ieşirea din UE şi în perioada imediat următoare. Theresa May nu are statura unui om de stat. Nu acţionează cu responsabilitate pentru viitor şi pentru binele Marii Britanii. Ca politiciană, este prea mică, prea redusă, prea încăpăţânată şi lipsită de fantezie în aceste vremuri grele venite peste Marea Britanie din cauza Brexitului.

Britanicii ar fi avut nevoie de altcineva în fruntea guvernului, dar şeful opoziţiei, laburistul Jeremy Corbyn, nu este această persoană, el nu are nici măcar încrederea partidului său. Şi nimeni nu pare capabil pe moment să preia acest rol. Din politica britanică par să fi dispărut peste noapte raţiunea sănătoasă, capacitatea de compromis şi viziunea istorică pentru rolul internaţional al Regatului Unit şi pentru posibilităţile sale.

Este abia începutul sfârşitului

Coşmarul adevărat însă este faptul că întreaga durere generată de Brexit este din păcate abia la început. Instituţiile politice britanice au dovedit că nu sunt la înălţimea momentului. Guvernul este divizat şi a eşuat. Iar Parlamentul poate decide doar asupra propunerilor primite, nu poate găsi singur soluţia ieşirii din criză.

În Camera Comunelor se găseşte totuşi singura şansă de a pune capăt acestui spectacol al groazei care este Brexitul. Deputaţii trebuie să depăşească graniţele propriilor partide şi să găsească o majoritate. Ar putea fi aleasă soluţia unui Brexit mai moale, de exemplu cu rămânerea ţării pe piaţa comună a UE. Sau ar putea fi un al doilea referendum, dacă liderii opoziţiei laburiste renunţă la iluziile lor socialiste.

Niciuna dintre aceste soluţii nu este uşor de obţinut şi nici nu garantează un final fericit. Disputa taberelor de gândire diferite va continua, duşmănia şi amărăciunea vor otrăvi încă mulţi ani politica britanică. Aşa se vede natura adevărată a Brexitului: acesta are o forţă de distrugere de nebănuit şi nu loveşte primordial în UE, cum se aşteptau unii, ci chiar în Marea Britanie, pe care o rupe în două. Brexitul este pentru Regatul Unit cel mai mare dezastru posibil.