Cine se teme de dubla cetățenie?

Chestiunea dublei cetățenii a devenit o temă aprinsă în opinia publică germană. Argumentul contra acesteia este oarecum vetust: un om nu ar avea cum să "slujească la doi stăpâni", invocând astfel conflictul de loialitate pe care apartenența la două state l-ar genera. Și se mai face și atmosferă negativă pe această temă, se stimulează temerile oamenilor: se vorbește de o a cincea coloană a despotului și autocratului, se pune la îndoială disponibilitatea și capacitatea celor cu dublă cetățenie de a respecta democrația. Mesajul este: pericol iminent!

Nu se face referire în această dezbatere la susținătorii lui Trump din rândul germano-americanilor, nici la cei ai doamnei Le Pen, în rândul germano-francezilor, nici la fanii lui Kaczynski, în rândul celor 690.000 de germano-polonezi, nici la cei care îl apreciază pe Putin, dintre cei 570.000 de ruso-germani. Nu, este vorba strict de suporterii lui Recep Tayyip Erdogan, în rândul celor 530.000 de turci care au și cetățenie germană.

Erdogan și a sa coloană a cincea

Erdogan este pe moment imaginea preferată a dușmanului pentru germani, omul de care ar trebui să ne temem, care amenință democrația Europei. Iar coloana a cincea a lui Erdogan ar fi turco-germanii, care ar aștepta doar semnalul liderului de la Ankara. Iar consecința logică, în opinia celor care văd lucrurile astfel, ar fi că ar trebui să ne apărăm cumva în fața acestui pericol. Să acționăm chiar acum, decisiv!

Dar cum? Cel mai bine prin a-i obliga pe cei cu pașaport dublu, turc și german, să se decidă pentru unul singur: ori turc, ori german. O idee cu oarece șarm, o soluție simplă la o situație complicată. Decât că anularea dublei cetățenii nu rezolvă nicio problemă cu adevărat pentru cei care i se opun.

Dușmanii democrației

În plus, dubla cetățenie este prevăzută în dreptul comunitar. Ea nu poate fi retrasă unor cetățeni ai Uniunii. Germania trebuie să-i accepte deci în egală măsură pe prietenii lui Orban din rândul ungaro-germanilor, ca și pe nostalgicii naționaliștilor croați din rândul germano-croaților.

Este deci strict vorba de turci. Nu strică să ne referim la niște date concrete: potrivit ultimului recensământ din 2011, 4,3 milioane de persoane dețineau în Germania dubla cetățenie. În jur de 500.000 erau turci. În comparație, în Republica Federală trăiau în 2011 alți 1,5 milioane de turci fără cetățenie germană. Alte 800.000 de persoane de origine turcă dețineau doar cetățenia germană. În total, prin urmare, mai puțin de 20% din turcii din Germania dețin dublă cetățenie. Unde este deci amenințarea la adresa democrației germane?

Discuția pe această temă s-a inflamat după mitingul pro-Erdogan de la Köln, din urmă cu o săptămână. Acolo au fost între 30.000 și 40.000 de manifestanți: adică 6-7% din turcii cu dublă cetățenie sau 1,5% din totalul populației de origine turcă din Germania. Chiar dacă toți demonstranții de la Köln, fără excepție, ar fi fost adversari ai democrației - același număr s-ar regăsi fără îndoială în sondaje și printre germanii fără origini străine. Cu alte cuvinte, democrația poate fi amenințată inclusiv de cei din interiorul sistemului, indiferent de numărul pașapoartelor deținute.

Niciun pericol - un plus

Argumentul preferat al adversarilor dublei cetățenii sună astfel: două pașapoarte = dublă loialitate = așa nu se poate!. O concepție care nu prea are nimic de-a face cu realitatea. Pentru milioane de oameni cu trecut migraționist, identitățile multiple sunt de la sine înțelese. Este vorba de limbi diferite, de culturi diferite, de răspunsuri diferite la întrebările: unde mă simt mai bine, unde mă simt cu adevărat acasă? Dubla cetățenie este o variantă de răspuns la aceste întrebări, un semn de apartenență la două lumi - o dovadă a integrării. Să crezi că obligând pe cineva să renunțe la un pașaport îl obligi să renunțe și la loialitatea față de un stat este eronat. Nu faci decât să provoci amărăciune și frustrare. Pentru că loialitatea este ca iubirea: poți să obligi pe cineva să facă sex cu tine, dar nu să te iubească!

Sigur că democrația trebuie să poată fi apărată, protejată de dușmanii ei. O democrație modernă nu poate exista însă în afara unei societăți deschise, care continuă să se dezvolte. Iar una din expresiile acestei deschideri este să le permiți cetățenilor să-și trăiască liber identitățile, așa cum cred ei de cuviință - chiar dacă asta înseamnă deținerea a două pașapoarte.