Congresul dansează

În sfârșit, s-a decis interzicerea fumatului, solicitată de multă vreme de majoritatea populației, dar blocată vehement de înrăitul fumător și fost vicecancelar Strache. Se va interzice și glifosatul, erbicidiul intens susținut până recent de lobbyul fermierilor, în ciuda protestelor populației.

Dintr-o dată totul devine posibil. Sună încurajator: parlamentul din Viena a adoptat o mulțime de legi într-o singură săptămână, în plin "joc liber al puterilor", fără nicio constrângere impusă de înțelegerile coaliției. Mulți consideră scurta săptămână de anarhie ca fiind eliberatoare. Mai mult chiar ei vorbesc despre "orele astrale ale parlamentului".

Nicio idee despre finanțare

Dar libertatea schimbării majorității, devenită posibilă după căderea guvernului ÖVP-FPÖ, condus de cancelarul Sebastian Kurz, la sfârșitul lunii mai, are capcanele ei. Parlamentarii nu trebuie să îşi facă griji în privința bugetului sau a finanțărilor pe termen scurt, pentru că decizia nu le aparține. Ministrul de finanțe din guvernul de tranziție avertiza asupra unor hotărâri prea generoase: după primele calcule, Parlamentul a cumulat costuri de peste 1,1 miliarde de euro în urma a doar două ședințe. Parlamentul a mai folosit o dată principiul schimbării majorității, înaintea recentelor alegeri din 2017, pentru a provoca costuri imense fără a ține cont de recuperarea sumelor. De atunci statul nu mai are dreptul să atenteze la veniturile și avuția persoanelor asistate social.

Aparențele înșeală. Pe de o parte, există conservatorii economi, care se ghidează după regulile casnicelor strânse la pungă, și, pe de cealaltă parte, reprezentanții stângii care aruncă veseli cu banii în stânga și dreapta. Imaginea nu corespunde realității. Marile costuri din săptămâna ce se încheie, majorarea pensiei minime, nu au legătură cu jocul majorităților. Decizia le aparține celor doi parteneri de guvernământ, ÖVP și FPÖ. Înainte de căderea guvernului, ei se bucurau de majoritatea necesară pentru a face cadouri electorale. 

Senzația de libertate de care s-a bucurat în ultimele două săptămâni parlamentul Austriei este mai degrabă alimentată din frustrarea rezultată după căderea guvernului. Mai mult decât predecesorii săi, cancelarul Sebastian Kurz a dovedit lipsă de respect față de legislativ, venind rareori la ședințe și alocând demonstrativ mai mult timp telefonului mobil decât deciziilor din plen. Strictul "Message Control", pe care Kurz l-a impus miniștrilor săi, nu a trecut înainte prin parlament și nici nu a făcut obiectul vreunei dezbateri. Cercurile politice ale puterii au livrat doar texte finalizate sau au atacat constant opoziția. Președintele parlamentului, membru al aripii drept din ÖVP-ul lui Kurz, acționează deseori părtinitor. Astfel încât aleșii au reacționat întocmai ca elevii unei clase rămase fără profesorul sever: și-au ieșit din minți.

Nu este tocmai un model de parlamentarism mai bun, cel rezultat după scurtele săptămâni de libertate, nici pentru Austria, nici pentru restul lumii, de exemplu pentru Germania unde unii preferă modelul unui guvern minoritar. Aleșii austrieci nu mai au niciun cuvânt de spus. Nu au nici dreptul de a-l alege pe cancelar sau pe președinte. Viitorii miniștrii nu sunt nici măcar obligați să se prezinte. "Secretul funcției" permite guvernului să refuze difuzarea oricărui fel de informații parlamentarilor.

Niciun fel de ore astrale pentru parlamentarism

Și mai grav este tratamentul de care au parte parlamentarii din partea partidelor sau liderilor de grup parlamentar. Nu doar că domină peste tot regulile dure, dar și grupurile parlamentare funcționează precum un aparat ierarhic. Aproape toate reusursele, atât umane cât și materiale, sunt concentrate în mâinile liderilor grupurilor parlamentare. Doar cei care se dau bine pe lângă șefi au șanse bune de a fi realeși. Nu există mandate directe, iar plasarea pe listă este decisă direct sau indirect de conducerea partidelor.

Până va ajunge la ora astrală, parlamentarismul mai are de așteptat ani buni. Parlamentarii nu sunt cunoscuți în rândul populației și nicidecum populari. Presa relatează, în cele mai bune cazuri, despre can-can-uri și apariții glam, precum Philippa Strache, soția compromisului vicecancelar Strache. Atunci când se discută despre reformarea statului, prima cerință este renunțarea totală sau îngrădirea puterii parlamentului, a Bundesrat-ului sau a Landtag-ului. Reformele democrate sunt ultima cerință care ar apărea pe ordinea de zi în tot mai autoritara Austrie.