Comentariu: Când doi se ceartă al treilea câştigă

Germanii asistă uluiţi la piesa de teatru oferită de Berlin şi München. "Treceţi, în sfârşit, la treabă", le-ar spune ei politicienilor "aşa cum şi noi - contribuabilii - o facem în fiecare dimineaţă!" Şi-o facem alături de colegi pe care, poate, nu-i suferim deloc sau cu superiori ale căror decizii nu ni se par  înţelepte.

Dorinţele cetăţenilor

Admitem faptul că nici noi, cetăţenii, nu uşurăm cu nimic situaţia în politică. Fiindcă, potrivit tuturor sondajelor de opinie, propunerile şefului Uniunii Creştin Sociale, Horst Seehofer, se bucură de sprijinul unei largi majorităţi a populaţiei. Şi tocmai aceste sondaje i-au încurajat pe rebelii din aripa bavareză a CSU. Pe de altă parte, noi, majoritatea, ca să nu mai vorbim de iubitorii legii şi ordinii - electoratul Uniunii - nu ne dorim această politică numai cu preţul unei crize guvernamentale şi al eşecului coaliţiei. Ce este astăzi diferit faţă de acum trei luni când, după îndelungi negocieri, s-a constituit coaliţia CDU-CSU-SPD?   

Mai departe, cetăţeanul se întreabă: în ce măsură mai este vorba despre chestiuni politice în acest conflict? Nu are mai degrabă caracterul unei lupte om la om, între Seehofer şi Merkel, din motive personale? "Cu această femeie eu nu pot să mai lucrez".

Dacă această declaraţie, pe care Seehofer a dezminţit-o, ar fi fost rostită, atunci reputaţia ministrului federal de Interne ar fi fost de domeniul trecutului. Fiindcă altfel se manifestă profesionalismul.      

Este drept şi că, zilele acestea, Angela Merkel face nişte greşeli cumplite. Da. Când nimeni nu mai credea, la summitul european pe tema migraţiei ea a negociat cu succes. Dar generează orice altceva numai încredere nu când cancelaria federală anunţă ce acorduri, cu ce parteneri europeni au fost încheiate, iar trei dintre aceste ţări neagă ulterior că ar exista o înţelegere. Pe cine să mai crezi? Iar încrederea - o ştie până şi un primar de la sat -  este moneda politică prin excelenţă. Cine nu prezintă încredere este terminat politic.

Nicio criză de stat

Actuala criză nu este o criză de stat. Chiar şi-n condiţiile în care CSU ar părăsi guvernul, ecologiştii şi-au anunţat disponibilitatea de a deveni partener de coaliţie. De aceea, indiferent de rezultatele întrevederii Merkel-Seehofer, este puţin probabilă organizarea unor noi alegeri. Aceasta criză este, în primul rând, criza partidelor unionale care, de ani de zile, sunt sigure că fără ele nu poate fi format guvernul. 

"Uită-te puţin dincolo de Alpi", ar trebui să-i spună Uniunea Creştin Democrată surorii sale bavareze, Uniunea Creştin Socială. Creştin-democraţii din Italia, indispendabili decenii întregi sistemului politic al ţării, s-au autodistrus complet, în mod intenţionat. După care formaţiunea s-a dizolvat. Şi cine guvernează acum în Italia? Aţi ghicit! E de presupus că populiştii de dreapta din Alternativa pentru Germania (AfD) destupă sticle de şampanie de câteva zile încoace.  

Autor: Felix Steiner