Democrația din Turcia încă trăiește

Ekrem Imamoglu de la partidul de opoziție CHP a avut un avans clar în fața contracandidatului său Binali Yildirim, de la partidul de guvernământ AKP. Peste 9% a fost între cei doi și o participare la urne și mai mare decât la scrutinul anterior din 31 martie.

Data de 23 iunie 2019 va intra fără îndoială în cărțile de istorie din Tucia. A fost exact 19:15, ora Turciei, când la mai multe posturi TV din țară s-a dat de înțeles cine a câștigat alegerile repetate pentru primăria metropolei Istanbul. Imamoglu obținuse și la scrutinul din 31 martie cu peste 13.000 de voturi mai mult decât fostul premier Yildirim. Acum, avansul său a crescut la aproape 800.000 de sufragii. Pentru mulți oameni în Turcia, rezultatul este un semn foarte clar și un apel la trezire: democrația din țară încă trăiește.

Un indiciu în acest sens este și faptul că mai mulți rivali politici ai lui Imamoglu, care anterior l-au insultat și calomniat, acum l-au felicitat cu voce joasă pentru victorie. În primul rând președintele Turcieri, Recep Tayyip Erdogan. Pentru șeful statului, această înfrângere a fost fără doar și poate o lovitură grea. El a încercat cu toate mijloacele să determine victoria candidatului său. Inclusiv prin influențarea înaltului consiliu electoral. Dar alegătorii din Istanbul i-au dat acum nota de plată.

"Avem nevoie de dreptate"

AKP a încercat să obțină inclusiv voturile minorității kurde într-o manieră nemaiîntâlnită până acum. Dar formațiunea pro-kurdă HDP le-a cerut susținătorilor săi să voteze cu Imamoglu. A fost prima oară în Turcia când am văzut manifestându-se în exterior o astfel de sete de democrație a oamenilor. La scurt timp după ce înaltul consiliu electoral a anunțat repetarea alegerilor pentru Istanbul pe 23 iunie, multe stațiuni de vacanță au făcut apel la turiștii turci din metropolă să-și întrerupă concediile și să revină în oraș pentru a vota. Au fost puse la dispoziția lor avioane și autocare suplimentare, au fost create noi posibilități de transport auto în comun. Se pare că până la 1,5 milioane de persoane au revenit pentru 24 de ore la Istanbul doar pentru a vota. Perechile de tineri care se pregăteau să se căsătorească au mers înainte de nuntă la vot. Un șofer de taxi cu care am stat de vorbă mi-a spus: „Am votat mereu cu AKP. Nu și de data asta. Avem nevoie de dreptate. Suntem oameni credincioși, nu niște prefăcuți!"

Ce înseamnă pierderea Istanbulului pentru partidul lui Erdogan, AKP?

Erdogan se află într-o mare dilemă. Politica sa dură, limitarea libertății presei, sporirea presiunilor asupra opoziției - toate acestea nu mai pot fi de acum încolo aplicate în același fel. Pe lângă șpagatul din politica externă pe care îl practică de ceva vreme, el are de acum un nou front pe plan intern. Pierderea după 25 de ani a Istanbulului va lăsa sigur urme. Se înmulțesc și semnele că anumiți tovarăși de drum inițiali ar fi așteptat exact un astfel de eșec istoric în metropola de pe Bosfor. Prind avânt zvonurile din ultimele luni potrivit cărora foști membri fondatori ai AKP ar pregăti crearea unui nou partid. Să fie acesta începutul sfârșitului pentru Erdogan? Nici vorbă. Erdogan nu se va lăsa doborât de acest eșec. Să fie acesta momentul de redirecționare a politicii lui Erdogan? Mai mult ca sigur! Erdogan are acum două variante: 1. Va continua actualul curs dur. sau 2. Va face totul pentru a rămâne la putere. Obiectivul său major este să rămână președinte cel puțin până în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la înființarea statului turc. Președinele Recep Tayyip Erdogan va trebui însă pe viitor să accepte compromisuri - probabil pentru prima oară în cariera sa politică.