Deutsche Commerzbank - un eşec anunţat
11 martie 2019
Este suficient să privim la un eveniment petrecut cu două decenii în urmă. Pe atunci, Dresdner Bank se afla în centrul atenţiei. Mai întâi Deutsche Bank a încercat să preia numărul doi de pe piaţa bancară a Germaniei, apoi Commerzbank. Niciuna nu a avut succes. În vara anului 2001, banca a fost în sfârşit vândută pentru 30 de miliarde de euro giganticului asigurator Allianz. Dar, după numai şapte ani, Allianz şi-a pierdut interesul şi a pasat mai departe Dresdner Bank către Commerzbank, pentru preţul de numai nouă miliarde de euro. Singurul lucru remarcabil petrecut în perioada comună Allianz - Dresdner Bank a fost o drastică reducere a locurilor de muncă. Iar momentul a fost cât se poate de neprielnic. Imediat după ce a preluat Dresdner Bank a izbucnit marea criză financiară globală şi Commerzbank a necesitat un sprijin de miliarde din partea statului.
Opintelile de atunci din jurul Dresdner Bank seamănă izbitor cu ce se întâmplă astăzi, când se vorbeşte, în mod repetat, despre o posibilă fuziune a Deutsche Bank cu Commerzbank. Ambele bănci nu mai sunt decât o reminiscenţă palidă din vremuri mai bune. Chiar dacă faţadele sediilor pe care le au în Frankfurt strălucesc încă, substanţa lor este şubrezită. Luate împreună, valoarea lor la bursă este de numai 24 de miliarde de euro, o sumă ridicolă. Nu-i suficientă nici pentru a le clasa între primele 50 de bănci ale lumii.
Campion Naţional? Nu, Divizia B!
Deutsche Bank, în continuare numărul unu pe piaţa bancară germană, a pierdut în ultimul deceniu 90 (nouăzeci) la sută din valoarea sa la bursă. Valoarea unei acţiuni a coborât la aproximativ şapte euro. Trei ani la rând nu a realizat niciun profit, abia anul trecut a mai reuşit să câştige ceva, dar foarte modest. Cam la fel arată lucrurile şi în cazul Commerzbank. Chiar dacă banca a reuşit să-şi majoreze de şapte ori câştigul, trebuie mereu pusă întrebarea de la ce nivel a început această creştere. În plus, faptul că banca a fost exclusă din indicele bursier Deutscher Aktienindex (DAX) dă mari dureri de cap managerilor instituţiei, fiindcă este dovada scrisă că evoluează în liga a doua. De asemenea, nu trebuie uitat că statul german joacă un rol în interiorul Commerzbank, fiindcă îi aparțin 15 la sută din acțiuni.
Şi astfel am ajuns la politica germană. Guvernul - aşa se colportează de câteva luni - îşi face mari griji în legătură cu sectorul bancar. Mai ales cu situaţia dificilă în care se află Deutsche Bank. Ministrul de Finanţe, Olaf Scholz, afirmă asta câteodată chiar cu voce tare. Este necesar, a declarat social-democratul cu o lună în urmă la Londra, să fim în situaţia de a face ce e necesar "în cazul în care va trebui să facem ceva". Nu degeaba l-a numit în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor pe Jörg Kukies, anterior şeful pentru Germania al Goldman Sachs. Un om familiarizat cu activitatea băncilor este acum pus să le supravegheze. Nici nu-i rău.
Rolul nefast al politicii
Iată deci că politicienii fac presiuni pentru fuziunea celor două bănci. Aceasta este cea mai nefastă premisă. Tocmai social-democratul Schulz ar trebui să ştie că, dacă se ajunge într-adevăr la fuziune, va porni măcelul. Deutsche Bank şi Commerzbank au împreună mai bine de 140.000 de angajaţi. Într-o primă estimare, analiştii se aşteaptă la cel puţin 20.000, dacă nu 30.000 de concedieri. Vrea cu adevărat asta social-democratul Scholz?
Încă nu se poate verifica dacă şi Consiliul de Supraveghere al Deutsche Bank preferă un astfel de scenariu. Fiindcă, dacă aşa ar evolua lucrurile, s-ar întâmpla ceva de neimaginat până acum. Statul se va implica în Deutsche Bank. Pe vremuri, Josef Ackerman, fostul şef al Deutsche Bank, se lăuda, în toiul crizei financiare globale, că instituţia sa nu are nevoie de ajutor din partea statului. Dar faptul că a refuzat atunci ajutoare de miliarde a fost o greşeală capitală, care a contribuit la starea deplorabilă în care se află banca astăzi.
Nu, o Deutsche Commerzbank nu este o idee bună, fiindcă o astfel de fuziune nu rezolvă problemele de structură existente. Cele două bănci, care au şi aşa destule greutăţi proprii, ar avea de gestionat ani în şir efectele fuziunii, şi acest timp nu există. Tinerele întreprinderi FinTech şi băncile internaţionale de succes l-ar spulbera pe dinozaurul apărut la Frankfurt. Tristul adevăr este următorul: numai una din cele două bănci va putea să supravieţuiască.