Diplomație itinerantă: China da, SUA ba?

Mai diferite nici că ar putea fi semnalele transmise. Cancelara Angela Merkel s-a bucurat de o primite fastuoasă la Beijing: covor roșu, concordanță în fața presei și un prim cadou din oficiu. China a anunțat că va reduce taxele vamale la importurile de automobile. O știre bună pentru campioana mondială la export, Germania, și însemnata piață importatoare de automobile, China. 

În SUA, ministrul federal de Externe, Heiko Maas, a avut parte de o primire opusă celei pregătite șefei executivului german în China. Partenerii americani de dialog nu au dat nici cel mai mărunt semn de bunăvoință. Mai mult decât atât, președintele Trump a scos la iveală și "instrumentele sale de tortură", amenințând cu taxe vamale protecționiste suplimentare la importurile de automobile. Un atac direct la economia germană - nicidecum primul de acest fel. 

Too big to fail?

Și atunci ce-i de făcut? Să schimbe Germania tabăra? Să întoarcă spatele agresivei Americi și să se îndrepte întru totul spre țara în plină dezvoltare și binevoitoare, China? O opțiune indiscutabilă pentru Germania. Parteneriatul cu SUA e prea strâns și prea important, pentru Germania chiar relevant sub aspectul sistemului de valori. "Too big to fail" este mesajul pe care Merkel și Maas îl transmit pretutindeni. 

Cancelara și ministrul ei de Externe au subliniat recent la Washington importanța relațiilor transatlantice: istoria comună, legăturile culturale, parteneriatul în cadrul NATO, în planul politicii de securitate. Chiar dacă Donald Trump nu pare a pune preț pe prietenia germano-americană, Germania nu-l lasă pe marele aliat să-i închidă ușa-n nas. 

Germania se consideră îndreptățită moral în calitatea de "partener de nădejde", atrăgând atenția asupra valorilor comune și a promisiunilor reciproce din ultimii ani: multilateralism, comerț liber, respectarea drepturilor omului. Concret fiind vorba de acordul cu Iranul, regulile OMC și de protecția climei. De aceea, Heiko Maas a reiterat la Washington poziția comună a UE în aceste chestiuni. Și pentru a semnaliza că Germania își respectă cuvântul și că nu e singura pe această poziție. 

China și Rusia de partea UE

Poposind la Beijing, Angela Merkel a întreprins astfel o vizită la un aliat în aceste chestiuni. Așa cum s-a întâmplat cu puțin timp înainte la Moscova. China și Rusia sunt de partea UE în ce privește respectarea acordului nuclear încheiat cu Iranul. O alianță importantă pentru țările semnatare. Dar dincolo de această tematică, punctele comune se cam epuizează. Divergențele de opinie la capitolele democrație și drepturile omului sunt cunoscute, chiar și în plan economic părerile fiind extrem de diferite. 

Frontul comun dintre Germania și China privitor la acordul cu Iranul începe să se fisureze atunci când e vorba de "proprietatea intelectuală". În această privință, Germania și SUA au o poziție comună, atrăgând atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă spionajul chinez și pirateria. Germania ar putea profita de această poziție comună în raporturile sale cu Washingtonul. O altă problemă o constituie dificultatea firmelor germane de a pătrunde pe piața chineză. 

Urmărirea propriilor interese

Atât dificultățile pe care le întâmpină cu China, cât și cele cu SUA arată că Germania trebuie să-și urmărească mai ferm ca niciodată propriile interese. La Washington, Heiko Maas a vorbit de interesele de securitate ale Germaniei în dosarul iranian și de cele comerciale în chestiunea taxelor vamale. În China, Angela Merkel a reprezentat, înainte de toate, interesele economiei germane. Dar Germania nu poate spera ca Beijingul, ca de altfel nici Washingtonul, să arate empatie și să țină cont de interesele sale. 

Germania a înțeles că relațiile cu SUA s-au modificat considerabil sub administrația Trump. Heiko Maas a apreciat, în context, că Atlanticul a devenit "mai lat și mai aspru". O impresie împărtășită și de alți politicieni germani, care au vizitat recent SUA. Anume că Trump nu îi e Germaniei partener sau prieten, ci concurent, dacă nu chiar adversar. Un război comercial devine din ce în ce mai probabil. 

Actuala apropiere de China nu poate decât parțial compensa prețul pe care îl implică pentru Germania glaciațiunea cu SUA. Economic poate, dar și politic? Decenii la rând a fost valabilă deviza: cel mai apropiat partener al Germaniei în afara Europei sunt SUA. Dacă America se retrage, se cască un gol pe care nici China și nici Rusia nu-l pot umple. Așa încât Germaniei nu-i rămâne decât să lupte și mai intens pentru o Europă unită și să-i tot reamintească Americii de strânsa prietenie din trecut.