Donald Trump nu are o strategie pentru Afganistan

Nou este doar tonul folosit de Trump: "Am terminat-o cu construitul de noi națiuni. Ne rezumăm la omorât teroriști." Astfel se distanțează el de mascarada verbală a numeroși politicieni occidentali. Și predecesorii săi, președinții Obama și George W. Bush, au prezentat mereu operațiunile din Afganistan drept export de democrație și protejarea drepturilor omului - chiar dacă ambii au pus accent pe aspectul militar, în locul unei strategii politice funcționale. Exact asta face și Trump acum.

Continuitate în locul unei noi strategii

Trump a insistat că este total în interesul Americii să continue implicarea în Afganistan. El ar fi moștenit acolo "probleme mari și complicate", dar el ar fi genul de om care "rezolvă problemele". "Iar la final vom învinge", a adăugat șeful de la Casa Albă. Care a omis să spună ce înseamnă acest lucru din punct de vedere politic. "Trupele noastre luptă ca să câștige. De acum înainte vom defini clar ce înseamnă acest succes: să ne atacăm dușmanii, să desființăm Statul Islamic, să distrugem Al-Qaida, să-i împiedicăm pe talibani să preia controlul asupra Afganistanului". Obiective pe termen foarte lung. Și ce se va întâmpla dacă tot mai mulți soldați americani vor fi din nou uciși în Afganistan?

Trump nu a precizat date concrete privind planurile de sporire a efectivelor americane din Afganistan. El nu a specificat nici vreun orizont temporal privind durata misiunii din țara respectivă. A spus doar atât: "Realitatea de la fața locului, nu niște planuri arbitrare, va influența de acum strategia noastră."

Președintele a anunțat că va da mână liberă soldaților americani din teatrul de operațiuni afgan. "Micromanagementul de la Washington nu câștigă bătăliile", a spus el, adăugând că soldații de pe teren trebuie să poată acționa "în timp real".

Se pare deci că vor spori atacurile cu drone, loviturile aeriene, schimburile de focuri și confruntările. Că se va accentua războiul, că vom avea iarăși multe victime. Lucruri deja arhicunoscute. Armata SUA va intra din nou în luptă sub Trump. Ceea ce nu le va plăcea deloc partenerilor din NATO. Ei au dat semnale de susținere în urmă cu câteva săptămâni, dar ar vrea să evite cu orice preț să dea impresia că NATO poartă un război în Afganistan. Un șpagat nesustenabil pe termen lung.

Pakistan - un aliat dificil

Arhicunoscute sunt și amenințările verbale pentru Pakistan. "Nu mai putem accepta pentru prea mult timp faptul că în Pakistan există teritorii unde se retrag netulburați teroriștii, talibanii și alte grupări similare", a subliniat Trump. Și alții înaintea lui au abordat subiectul: Obama, Clinton, Cheney, Rumsfeld. Cu toții au vorbit despre jocul dublu făcut de Pakistan în câmpul de luptă afgan. Dar nu au făcut mai mult decât să se plângă, să amenințe, să închidă pe moment robinetul cu bani.

Căci Pakistanul este putere nucleară și nu se poate renunța la el ca partener. Până și aprovizionarea trupelor americane din Afganistan depinde de Pakistan. Trump a cerut Pakistanului să "demonstreze angajamentul său pentru civilizație, ordine și pace." Dar ce va face Trump dacă Pakistanul își va urmări mai departe doar propriile sale obiective? Va aplica sancțiuni? Va trimite și mai multe drone? Va tăia ajutoarele militare pentru Pakistan? Va face declarații de amor Indiei rivale? Motive în plus pentru China să se implice și mai mult în acest joc.

În fundătură

Se vede deja că Trump nu are niciun as în mânecă - nicio viziune politică pentru întreaga regiune. Aceasta a fost greșeala majoră comisă la debutul invaziei militare americane, în urmă cu 16 ani. Câmpul de luptă afgan este suprapopulat. Nu este vorba doar de Pakistan. Și India, Iranul, Rusia, China și Arabia Saudită își urmăresc propriile interese. Toate aceste țări caută și găsesc aliați în Afganistan. Alianțele sunt flexibile, contează doar interesul propriu. Numeroșii actori implicați se destabilizează reciproc. Afganistanul este de decenii o scenă pentru războaie ideologice și militare prin interpuși.

Actorii străini se bucură că țara este, după patru decenii de război, fragmentată politic, social și etnic. Intervenția vestică din urmă cu 16 ani a survenit într-un război civil nerezolvat. Nu există un guvern unitar la Kabul. Alianța dintre președintele Ghani și premierul Abdullah este adânc divizată. Vicepreședintele Dostum a părăsit țara pentru a scăpa de o anchetă în care este acuzat de răpirea și molestarea unui rival politic.

Regi corupți ca presupuși factori de stabilitate

Lideri regionali ca guvernatorul Atta din provincia nordică Balkh se comportă ca niște despoți. Își permit să o facă, pentru că Vestul îi sprijină și îi finanțează, în calitate de așa-ziși factori stabilizatori. Astfel de regi sunt corupți, au propriile miliții și își terorizează populațiile. Ceea ce accentuează prăpastia dintre guvernul din Kabul și cetățeni și dă apă la moară talibanilor. Cultura impunității este o garanție pentru teroare.

Și președintele Trump va realiza că victoria în Afganistan nu poate fi atinsă cu bombe. Se va ajunge cândva la lungi și complicate negocieri. Așa stau lucrurile azi: nu există o strategie nouă, ci se va continua cu un război pe care nu îl poate câștiga nimeni. Teroarea este mereu răspunsul la un vid de putere politică.

Autoare: Sandra Petersmann/os