Cartonaș roșu pentru Ungaria

Principiul potrivit căruia un stat membru al UE trebuie să respecte statul de drept și să asigure independența justiției, libertatea presei și a universităților este inviolabil. Este un lucru care ar trebui să fie de la sine înțeles pentru orice politician european rațional. Faptul că Parlamentul European se vede acum obligat să verifice dacă statul de drept este periclitat cu adevărat în Ungaria este în esența lui un șoc. Ar trebui să fie un ultim avertisment la adresa premierului ungar Viktor Orbán, o palmă politică peste cap. Problema este însă că Ungaria a intrat între timp pe o direcție atât de naționalistă, încât autocratului de la Budapesta gestul Bruxellesului îi va fi mai degrabă folositor decât dăunător la el acasă.

Orbán se poate prezenta drept victimă a birocraților și a eurofanaticilor de la Bruxelles. El poate strânge astfel noi aliați, cu care să profite în continuare de valul înspăimântător de înalt al populismului de dreapta din UE. Guvernele din Polonia, Cehia, Italia și parțial Austria fac parte din tabăra sa. Partidele populiste de dreapta din Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia și Germania vor sprijini lupta Ungariei pentru așa-zisa apărare a mândriei sale naționale. În viitorul legislativ comunitar, care va fi în funcțiune din iunie 2019, aceste forțe anti-UE ar putea constitui un grup parlamentar foarte solid, capabil să provoace daune importante.

Familia și apropiații lui Orbán, principali beneficiari ai fondurilor europene

Cu toate acestea, era demult timpul să fie demarată o procedură disciplinară împotriva Ungariei, în baza articolului 7 al tratatelor comunitare. Celelalte state membre ale Uniunii nu pot asista cu mâinile încrucișate la călcarea în picioare de către guvernul ungar a valorilor fundamentale ale UE, în timp ce, pe de altă parte, nu știe cum să încaseze mai multe subvenții și fonduri europene de la Bruxelles. Este literalmente așa, pentru că familia și apropiații lui Viktor Orbán se numără printre cei mai mari beneficiari ai acestor bani europeni. Un sistem nepotist perfecționat de Orbán, în opinia Parlamentului European. Premierul ungar acționează demult după principiul "un stat, un popor, un Orbán".

Măsura legislativului comunitar a fost deci una corectă și demult necesară. Grupul parlamentar popular, din care fac parte atât formațiunea lui Orbán Fidesz, cât și partidele de guvernământ germane CDU și CSU, trebuie să-i excludă într-un final pe unguri. Prea mult timp au fost îngăduitori conservatorii germani, mai ales creștin-socialii bavarezi, cu Viktor Orbán.

Pentru unitatea UE, această procedură disciplinară este o veste proastă. După Polonia, a venit acum rândul Ungariei. Două din cele 28 de state membre sunt suspectate acut că ar încălca sistematic regulile clubului de care aparțin. Divizarea Uniunii, între vechile state membre din Vest și cele mai noi din Est, se va accentua. Mai ales că acum se profilează o nouă suspiciune, potrivit căreia și respectarea statului de drept în România ar fi în pericol. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a spus în discursul său privind starea UE că este nevoie de reconciliere, nu de divizare. Dar cum să fie posibilă reconcilierea cu încăpățânați precum Orbán în Ungaria sau Kaczynski în Polonia?

Procedura în baza articolului 7 este una de durată iar rezultatul este deschis. În faza a doua a demersului, Ungaria și Polonia ar putea bloca reciproc condamnarea fiecăreia dintre ele printr-un veto. Statele membre au ezitat până acum să ia măsuri prea dure împotriva unei țări din comunitate. O schimbare adevărată a comportamentului nu pare să fie posibilă decât prin sancțiuni financiare. În paralel cu procedura disciplinară în baza articolului 7 se vor desfășura negocierile pentru bugetul UE pentru perioada 2021-2027. Este vorba atât pentru Ungaria, cât și pentru Polonia de miliarde de euro pe care ar urma să le primească de la Bruxelles, dar acordarea acestor bani ar urma să fie condiționată de respectarea normelor statului de drept. Aici se află pârghia adevărată cu care pot fi opriți acești naționaliști și doctrinele lor confuze.

O problemă și mai grea: Italia

Dar UE are acum probleme și cu populiștii și naționaliștii din Italia. Va fi mult mai greu să fie adus pe calea cea bună ministrul de Interne italian, radicalul de dreapta Matteo Salvini. Acesta nu ia măsuri atât de grobiane ca Orbán împotriva statului de drept iar Italia este mai presus de toate un contributor net la bugetul comunitar și nu un beneficiar net, precum Ungaria și compania. Italia nu va fi deci impresionată de amenințări cu penalități financiare. Dar s-ar putea întâmpla ca populistul ungar și radicalul de dreapta italian să coopereze de minune și să se protejeze unul pe celălalt. Îmreună au din păcate potențialul de a rupe Uniunea, de a bloca dezvoltarea ei, de a-i schimba decisiv destinul.

Procedura în numele articolului 7 este un foc politic de avertizare. Ea nu înlocuiește însă confruntarea directă cu ideile politice ale populiștilor de dreapta. La final, alegătorii din Polonia, Ungaria sau Italia trebuie convinși să scape prin votul lor de aceste guverne, atât timp cât mai au posibilitatea să o facă.