Scenarii algeriene

Protestele din Algeria şi reacţiile provocate de acestea demonstrează că tranziţia spre perioada de după Abdelaziz Bouteflika, longevivul președinte al țării, va fi acompaniată de convulsii. Opoziția împotriva unui al cincilea mandat de președinte al lui Bouteflika, țintuit în scaun cu rotile și aparent apatic, ia amploare. Premierul Ahmad Ouyahia a comparat pe un ton ameninţător protestele cu începutul războiului civil din Siria. Guvernul său a interzis presei să relateze despre proteste.

Aparent, sprijinul oferit de regim preşedintelui Bouteflika, ales pentru prima dată preşedinte în 1999, cu sprijinul armatei, se erodează. Miercuri, el a fost din nou transportat pentru îngrijiri medicale la Geneva. Caricaturişti arabi îl desenează pe acest politician, devenit încarnarea structurilor învechite ale Algeriei, cu o mină lipsită de viaţă, stând în picioare într-un sicriu.

Un candidat al compromisului, deja cu cinci ani în urmă.

Deja la începutul actualului său mandat de reşedinte, cu cinci ani în urmă, serviciul secret DRS şi părţi ale armatei au refuzat să-l sprijne pe Bouteflika, pledând pentru un nou început. Dar fiindcă armata, aparatul de securitate şi întreprinderile apropiate de conducerea de stat, care îşi împart câştigul opţinut din exportul de gaz, nu au reuşit să cadă de acord asupra unui succesor, Bouteflika, deja marcat de urmările unei comoţii cerebrale, a fost din nou confirmat în funcţie.

Mai ales generalii împing scaunul cu rotile în care se află Bouteflika. În armată se pare că există un echilibru între naţionaliştii arabi, adepţii unei apropieri strânse de Franţa şi cei pe care Bouteflika i-a instalat acolo ca oameni de încredere ai săi. În fapt, Said Bouteflika, perceput și ca patron al oligarhilor, exercită puterea în numele fratelui său mai în vârstă cu 20 de ani. Aparent, el vrea acum să și devină urmașul fratelui său în fruntea statului.

Alegerile prezidențiale urmează să aibă loc în data de 18 aprilie. Mai ales în rândul tineretului, care reprezintă mai bine de 40 la sută din cei 41 de milioane de algerieni, au vârste sub 25 de ani și nu au cunoascut un alt președinte în afara lui Bouteflika, creşte nemulţumirea. Tinerii vor o schimbare. De aceea nu este sigur că scrutinul va fi câştigat de candidatul sistemului la putere. Protestele de zilele trecute ar putea fi doar începutul.

Îşi doreşte armata puterea?

Un scenariu posibil este următorul: armata va pune capăt protestelor, dacă acestea vor scăpa de sub control, şi va prelua direct puterea, aşa cum s-a întâmplat în Egipt, la doi ani de la alungarea de la putere a lui Hosni Mubarak. Un alt scenariu posibil a avut şi el loc în Egipt, după alungarea lui Mubarak. Cei doi candidaţi ai vechiului sistem şi puternicii islamişti preponderent moderaţi mobilizează un electorat comparabil de numeros. Într-o astfel de eventualitate va fi decisiv dacă cele două tabere mari vor fi învăţat ceva din modelul tunisian şi îşi vor împărţi puterea, sau vor alege drumul egiptean şi armata se va impune cu forţa.

Hermann Rainer/FAZ

Copyright: Frankfurter Allgemeine Zeitung GmbH, Frankfurt am Main