Haga: Final mortal și un dram de speranță

Ce mai final pentru activitatea Tribunalului pentru crime de război de la Haga! La scurt timp după ce i-a fost reconfirmată sentința de condamnare la 20 de ani de închisoare, fostul general al croaților bosniaci Slobodan Praljak s-a ridicat în picioare și a strigat: "Nu sunt un criminal de război, resping această sentință!". Apoi a băut dintr-o sticluță pe care o avea la el. După care a spus: "Am băut otravă". La scurt timp după acest incident, el a murit la spital. A fost o sinucidere perfect înscenată. Praljak, posesor a trei diplome universitare, care a lucrat temporar și ca regizor de teatru și televiziune, a băut otrava în fața camerelor de luat vederi - știind că atât în Croația, cât și în Bosnia-Herțegovina mulți oameni urmăreau live la televizor anunțarea sentinței la Haga.

Și a avut dreptate: presa din Croația s-a repezit să deplângă moartea acestui "erou croat". Președinta Croației și ministra de Externe și-au întrerupt călătoriile în străinătate pentru a reveni în țară. Premierul croat Plenkovici a declarat: "Acest act dovedește nedreptatea morală majoră suferită de croați în Bosnia-Herțegovina".

Ritualuri binecunoscute

Sigur că lumea se agită când vine vorba de instanța de la Haga. Se vorbește de incapacitate și nedreptate, de un complot anti-croat. Un croat membru al prezidiului din Bosnia-Herțegovina, Dragan Čovici, a făcut chiar următoarea afirmație: "Judecătorii sunt doar marionete ai celor care i-au trimis acolo." Dar unii au lăudat munca Tribunalului, de exemplu membrul bosniac al prezidiului, Bakir Izetbegovici. 

Dincolo de sinuciderea tragică, dar și demonstrativă, se observă aici ritualuri binecunoscute și des întâlnite. Judecătorii Tribunalului de la Haga își anunță verdictul. Una din părți se consideră câștigătoare, cealaltă se declară indignată. Nu contează prea mult dacă este vorba de croați, sârbi sau bosniaci. În Serbia se spune mereu că majoritatea celor condamnați la Haga sunt sârbi și că aceștia au fost condamnați în total la 1200 de ani de închisoare, plus alte patru sentințe pe viață. În Croația există acum un martir, unul care a fost gata să moară pentru apărarea convingerilor sale și a poporului său.

Este fără îndoială un final nefericit pentru activitatea instanței de la Haga. Dar nu este atât de surprinzător. Munca acestei instanțe a fost atacată de la bun început de numeroase țări din fosta Iugoslavie. Judecătorii au fost criticați, considerați incapabili sau corupți. În sala tribunalului au avut loc derapaje ale fondatorului Partidului Radical Sârb Vojislav Șeșeli, precum și ieșiri la rampă agresive ale fostului președinte iugoslav Slobodan Miloșevici. Sala a fost părăsită iar judecătorii criticați.

Lumină la capătul tunelului?

Cu toate acestea, bilanțul Tribunalului Internațional pentru fosta Iugoslavie este unul majoritar pozitiv. În ceva mai puțin de 25 de ani, au fost inculpate 161 de persoane, au fost audiați peste 4.600 de martori și au fost strânse peste 2,5 milioane de documente. Numeroși lideri politici și militari au fost obligați să dea socoteală în fața instanței, la fel ca și mulți comandanți de război mai mici care nu-și închipuiau vreodată că o să ajungă în fața vreunui tribunal. Au fost dovedite crime atât de lipsite de îndoială, încât niciun om rațional nu le-ar mai fi putut contesta. În fine, multe victime au avut ocazia să-și confrunte agresorii fără să le mai fie frică de ei - au putut să-i privească în ochi pe făptași.

Iar acest tribunal al ONU a avut o mare importanță și pentru demersurile de viitor privind justiția internațională. În premieră, Consiliul de Securitate al ONU a decis să aplice principiile Cartei ONU nu cu arme, ci cu mijloace judiciare. Judecătorul german Wolfgang Schomburg a vorbit de un "progres major pe calea spre mai multă dreptate."

Acest context le permite și popoarelor din fosta Iugoslavie să facă pace cu trecutul, să sprijine reconcilierea. Până acum însă, acest potențial nu a fost utilizat. Mai ales elitele politice preferă să cultive pe mai departe imaginea lucrativă a dușmanilor. Sinuciderea spectaculoasă și înscenată a lui Slobodan Praljak nu face decât să contribuie la acest demers nefericit. Când toată agitația se va calma, poate că va fi posibilă din nou conviețuirea pașnică și dezvoltarea unei perspective de viitor pentru toți. Este ceva ce rămâne de dorit pentru toată lumea.

Autor: Zoran Arbutina/os