Un papă care se schimbă

"Cine sunt eu să îi judec?" În vara anului 2013, Papa Francisc a rostit aceste cuvinte referindu-se la homosexuali. A vorbit spontan, fără manuscris. S-a întâmplat în timpul unei conferințe de presă, în marja unei deplasări în Brazilia. Întreaga lume, noi toţi ne-am bucurat: iată un papă care nu condamnă! Un papă care mișcă biserica. Poate. Un pic. Care manifestă grijă şi care se dezarmează verbal.

"Este ca şi cum ai angaja un criminal pentru a rezolva o problemă".

Cinci ani mai târziu acelaşi papă vorbește din nou. Însă într-o limbă complet diferită. El a comentat de această dată problema avortului. Spontan şi cu manuscris, de la care a deviat. Declaraţia a fost făcută în timpul audienței generale din Piața San Pietro.

Chiar şi nevorbitorii de limbă italiană prezenţi acolo au înțeles că obişnuitele aplauze au fost de data aceasta mai reţinute, atât în timpul discursului, cât și ulterior. Un papă care reprezintă Biserica. Poate. Un papă care nu poate altfel?

Biserica nu judecă pe nimeni?

"Biserica iubește pe păcătos, dar nu păcatul". Un preot prieten repetă această frază pentru a reaminti că biserica sa condamnă actele, nu oamenii. Dar ce face Biserica cu o persoană acuzată de autoritatea papală de angajarea unui criminal? Mi se pare greu de suportat o asemenea formulare.

Subiectul avortului divizează multe societăți, inclusiv pe cea germană. Şi nu de ieri, de azi. Știu că bărbații ar trebui să stea de-o parte. Mi s-a părut impresionant când, după reunificare, cu multă seriozitate, doamne parlamentare competente au conceput, pentru întreaga Germanie, devenită mare, cu ale sale două tradiţii diferite, cadrul legal în această chestiune. N-a contat partidul, nici confesiunea.

Pentru mulți creștini, fiecare avort este prea mult. Este vorba despre uciderea vieții nenăscute. Dar, cu toată puterea legii - de mulți ani este valabil principiul potrivit căruia nu protejezi viața nenăscută, lipsită de apărare, împotriva mamei, ci numai împreună cu mama.

De aceea găsesc corect orice fel de ajutor, orice ofertă de consiliere şi sprijin financiar. Și, în același timp, sunt șocat de numărul avorturilor în prospera Germanie.

Din nefericire, Papa nu a spus acest lucru. Nu. A spus "asasin". Acest lucru este ciudat și dureros. Pentru că e vorba de crimă. Și pentru că Francisc învinovățește femeile care angajează "ucigașul".

Din punct de vedere social, această biserică și-a pierdut vocea în problemele etico-sexuale la sfârșitul anilor '60.

Există multe motive. Biserica se face prea comodă atunci când arată cu degetul anul 1968. Biserica s-a baricadat pe poziții maxime în ceea ce privește controlul nașterilor. Iar pereţii au devenit tot mai mari, fiind consolidaţi cu ciment tot mai mult şi de cea mai bună calitate. În răstimp, s-a rupt baza. În ceea ce priveşte refuzul contracepţiei, cât și condamnarea homosexualității.

Un alt papă

Apoi a venit cineva şi a spus: "Cine sunt eu să îi condamn?" Acest Francisc s-a transformat astfel într-un alt papă. Wim Wenders aproape că îl celebrează în excelentul documentar intitulat "Pope Francis - A Man of His Word". Sunt cuvinte cu o impresionantă dimensiune umană. După care vine "ucigaşul plătit". A mai fost Papa Francisc, omul care se ţine de cuvânt, stăpân pe exprimarea sa?

Francisc, marele părinte spiritual, s-a schimbat în aceste vremuri în care Biserica se află în mod clar în ultima etapă a unei epoci. El a schimbat funcţia, dar funcţia contraatacă.

Nu în ultimul rând, Francisc spune aceste lucruri în mijlocul crizei abuzurilor. Atenţia se îndreaptă acum spre victime, iar mulţi catolici suferă în tăcere împreună cu acestea.

Victimele aşteaptă clarificare, dreptate, schimbări, care să prevină pe viitor asemenea delicte. Şi aşteaptă. Aşteaptă refacerea credibilităţi în etajele de conducere ale Bisericii. Oamenii sunt furioşi pentru că mulţi preoţi au devenit făptaşi, iar episcopii continuă să afime că "Biserica" trebuie să manifeste pocăinţă. Nu, nu Biserica în ansamblu şi cu atât mai puţin victimele trebuie să arate pocăinţă. 

Oricât de mult m-ar impresiona acest papă trebuie să-l rog să tacă: Francisc, nu mai vorbi şi clarifică mai întâi abuzurile şi tăinuirile! Arată întregii lumi faţa de odinioară, când te-ai întrebat cine eşti tu să judeci. Ar fi mare lucru în vremuri marcate de like şi dislike, de populism şi discursuri ale urii.