Fără false iluzii!

Îl cunosc pe Deniz de ani de zile. Timp de şase ani am lucrat cu el aproape zilnic. Ne-am luptat pentru cele mai bune articole şi titluri de presă. Şi nu întotdeauna a fost o plăcere. Dar mereu a fost cu patos. Şi-am avut multe de învăţat din dăruirea lui faţă de meserie. Deniz este un jurnalist remarcabil, curajos şi original. Scrie minunat, în stilul său caracteristic, aproape poetic şi sensibil. Dar poate fi şi foarte incisiv. Ştie cum să atragă atenţia. Şi s-o păstreze.   

Forţa opiniei publice

O capacitate pe care o au şi mulţi prieteni de-ai săi. Sunt acei prieteni care n-au încetat să atragă atenţia, să organizeze concerte de solidaritate, să pună pe jar Poliţia din toată Turcia. Hashtag-ul #freeDeniz a fost omniprezent. Şi a mai fost şi această forţă a reprezentării publice, care nu i-a permis politicii germane să-şi decline răspunderea. Inclusiv în noaptea de dinaintea eliberării lui Deniz se purtau negocieri la nivel politic înalt. Nimeni nu cunoaşte încă, detaliile înţelegerii cu partea turcă. 

După un an şi două zile Deniz Yücel a fost eliberat. Când am auzit, nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Acest spirit liber, atât de multe nopţi şi zile la izolare, după gratii!

Fără sfârşit fericit

Când au fost publicate primele imagini cu Deniz îmbrăţişându-şi partenera de viaţă sub cerul liber, mulţi trebuie să fi simţit un nod în gât. Pe chip i se putea citi durerea. S-a repezit către femeia cu care s-a căsătorit în timpul detenţiei sale. O poveste emoţionantă cu sfârşit fericit? 

Nu chiar. Cu toată bucuria şi uşurarea privind eliberarea lui Deniz Yücel, să nu uităm că cel este numai unul dintre cei peste 100 de jurnalişti închişi în Turcia. Şi cine şi-a imaginat că, prin graţierea lui Yücel, preşedintele Erdogan inaugurează era unei politici de relaxare, a înţeles repede cum stau lucrurile.

Nici se răcise bine ştirea că Deniz va fi eliberat când judecătorii lui Erdogan au condamnat la închisoare pe viaţă alţi 6 jurnalişti turci. La momentul acela Deniz Yücel încă se mai afla după gratii. 

Lupta trebuie să continue

Sub aspect diplomatic, faptul că Deniz Yücel este cetăţean german a jucat un rol important pentru guvernul de la Berlin. Dar pentru societatea civilă n-ar trebui să conteze prea mult. A fost emoţionant, poate chiar surprinzător, numărul celor care s-au implicat, în cursul anului trecut, pentru eliberarea lui Deniz. Însă lupta va trebui să continue şi după graţierea sa. La nivel mondial, peste 300 de jurnalişti se află în închisori. Unii sunt supuşi actelor de tortură numai din cauză că au apărat libertatea presei.  

Cu toată bucuria şi uşurarea, următorul aspect rămâne valabil: câtă vreme şi un singur jurnalist este trimis după gratii din cauza muncii sale sau a unei atitudini critice, noi nu avem voie să ne oprim din a cere politicienilor să se implice, să lupte pentru eliberarea acestuia. Sunt  sigură că exact acesta este lucrul pe care şi-l doreşte Deniz acum. 

Autor. Ines Pohl / CS