Comentariu: Gata cu tăcerea

Rezultatele alegerilor ca semnal de alarmă; ne trezim mahmuri, mergem mai departe – nu e chiar atât de simplu. Cutremurul politic a scuturat toate partidele. Consecventa Angela Merkel, în calitate de președintă a Uniunii Creștin-Democrate, își face chiar griji din cauza rezultatelor.

Președintele partidului înfrățit, Uniunea Creștin-Socială, Horst Seehofer, vede chiar o amenințare la adresa existenței Uniunii. Iar șeful SPD, Sigmar Gabriel, nici nu-și mai pune public întrebarea dacă partidul său mai merită în continuare descrierea de partid popular, după ce Alternativa pentru Germania (AfD) l-a depășit în alegeri în două landuri. Verzii, la rândul lor, au reușit cu chiu cu vai să intre în parlament în două landuri. Partidul de stânga Die Linke nu a reușit nici măcar atât. Liberalii au reintrat ușor în joc. Iar vinovați pentru toate acestea sunt AfD, sau mai bine zis electoratul AfD.

Haos în loc de ordine

Pe vremuri, totul era mai simplu: în Germania exista Uniunea formată din creștin-democrați și creștin-sociali, apoi social-democrații și liberalii. Aceștia din urmă formau în general coaliții ba cu Uniunea, ba cu SPD. Destul de ordonat și de coerent. Acest lucru a început să se schimbe odată cu intrarea pe scena politică a ecologiștilor, apoi cu apariția Partidului Socialismului Democratic (PDS), a celui de stânga (Die Linke) și acum a AfD. Nu mai e nimic ordonat și coerent.

Și nici nu va mai fi vreodată. Dar scena politică germană oglindește situația la nivel mondial. La aceasta contribuie în mod paradoxal electoratul AfD. Merită să aruncăm o privire asupra alegătorilor acestui nou partid și asupra motivelor lor: în Renania-Palatinat, aproximativ jumătate dintre alegătorii AfD sunt muncitori și șomeri, iar în Saxonia Anhaltină, ei reprezintă 71%.

În general, bărbații au votat AfD mai mult decât femeile. Bărbați albi, mai degrabă slab-educați – portretul alegătorului lui Trump de dincolo de Atlantic. Profilul este foarte asemănător: teama de necunoscut, de străini, de pierdere a importanței și în general de pierdere a tot ceea ce îi este lui cunoscut și comod. Fenomen valabil pentru mulți alți votanți AfD și probabil pentru toți cei care au votat la fel ca de obicei.

Viitor în loc de trecut

Eșecul partidelor clasice se explică prin faptul că acestea nu se adresează temerilor menționate. Nu le spun pe nume, lăsându-le spațiu de manevră celor care se comportă ca și cum ar fi posibil să readucă vechea ordine, siguranță și coerență. În loc să spună că totul se schimbă - în permanență și probabil din ce în ce mai rapid - și că nu va fi nimeni lăsat în urmă.

În orice seminar pentru funcții de conducere ți se spune mereu să nu-i uiți pe cei care se tem de schimbări și care se împotrivesc schimbărilor tocmai din această cauză. Acesta este rolul unei conduceri. Același lucru trebuie să-l constituie o politică (de partid) de succes. Iată mesajul acestei super-duminici a alegerilor.