Germania divizată
3 octombrie 2016
Un sfert de secol, data de 3 octombrie a fost pentru Germania momentul ideal pentru a aborda diferenţele sau apropierile dintre est şi vest. Nimic mai nepotrivit pentru data de 3 octombrie 2016.
Cei peste 1 milion de refugiaţi au adus Germania în faţa unor noi provocări. Astfel încât întrebarea referitoare la nivelul de trai devine cât se poate de desuetă.
Cea mai mare misiune de la unificare
Cancelara ştie şi nu s-a sfiit să declare public, deja cu luni în urmă, că integrarea refugiaţilor este cea mai grea misiune după unificarea Germaniei. Dar, mai mult decât mult prea des invocata afirmaţie "Vom reuşi" nu am auzit nici de la ea şi nici de la preşedintele federal.
Da, între timp statul a reuşit câte ceva: să îi cazeze, să îi hrănească şi să îi înregistreze pe cei nou veniţi (la finele lunii septembrie, am aflat, în sfârşit câţi au sosit în anul 2015). Şi se lucrează intens pentru ca - aşa după cum spunea şi Angela Merkel - "să nu se mai repete o asemenea situaţie". Ceea ce nu s-ar putea traduce altfel decât că se va încerca o izolare prin toate mijloacele (legislaţie, tratate cu alte state, controale permanente la graniţe).
Integrarea nu poate fi reuşită doar prin voinţa statului, este nevoie de mai mult de atât: de vecini care să îi întâmpine cu braţele deschise pe nou-veniţi, de profesori care să se ocupe intens de noii elevi, de firme care să ofere şanse şi celor care nu vorbesc încă perfect germana. Dar astfel de apeluri se lasă încă aşteptate. Data de 3 octombrie este ocazia ideală.
Instigare la ură în social media
O altă provocare apărută în această vară este divizarea societăţii germane. Pierderea masivă a voturilor de către SPD şi CDU şi victoriile uluitoare ale AfD (Altenativa pentru Germania) sugerează doar cât de puternic se schimbă coordonatele societăţii. Mult mai importantă este şi instigarea la ură din reţelele sociale.
Aici numeroase persoane, care nici măcar nu se mai ascund sub masca anonimităţii, propagă violenţa ca mijloc de luptă politică. Revoltele împotriva elitelor politice şi atacurile la cel mai de jos nivel împotriva refugiaţilor. Evident că urmările nu întârzie să apară: căminele de refugiaţi sunt atacate cu pietre sau incendiate, primarii îşi dau demisia, pentru că ei şi familiile lor sunt ameninţaţi, iar automobilele politicienilor sunt şi ele incendiate, chiar şi a preşedintelui AfD. Duşmanii democraţiei sunt în majoritatea lor orientaţi către dreapta.
Dresda - pentru că democraţii nu au voie să se ascundă
Organizarea festivităţilor de marcare a Zilei Unificării Germaniei la Dresda poate fi întâmplătoare, dar şi simbolică. Dresda, oraşul care, cu luni bune înaintea crizei refugiaţilor, aduna mii de demonstranţi Pegida. Oraşul în care în această săptămână au avut loc deflagraţii în faţa unei moschei şi a unui centru de congrese.
Teama este firească şi festivităţile vor fi acompaniate de un număr record de poliţişti. Cu toate acestea, cancelara, preşedintele federal şi alţi politicieni de vârf trebuie să fie prezenţi tocmai într-un astfel de oraş, pentru a demonstra că democraţia nu face rabat şi că reprezentanţii ei nu se ascund, ci rămân în contact cu cetăţenii. Poate aşa se va putea afla şi de ce tocmai la Dresda teama de islamizare este atât de puternică.
În urmă cu peste 100 de ani, primăria aproba ridicarea unei uriaşe fabrici de ţigări, a cărei arhitectură amintea de cea a unei moschei şi care a devenit de atunci parte din imaginea oraşului. Ar fi frumos, dacă deschiderea şi curajul de la 1908 ar redeveni actuale în Dresda zilelor noastre.
Autor: Felix Steiner / A.K.