Gest de respingere al lui Trump față de NATO

Scuturări din cap, neînțelegere, neajutorare - acestea sunt printre cele mai prietenoase reacții. Politicienii din mediul de securitate de la Washington nu pricep de ce Rex Tillerson nu merge la reuniunea miniștrilor de Externe din NATO. În locul acestei călătorii, el preferă să se deplaseze la începutul lui aprilie în Florida, unde se întâlnesc președinții american și chinez. Tillerson, întors doar în urmă cu câteva zile de la Beijing, arată astfel că relația cu China este mai importantă pentru actuala administrație americană decât cea cu aliații europeni.

Nu se poate interpreta altfel această decizie. Este un semnal politic care slăbește NATO. Sunt americanii implicați în cotinuare 100% în proiectul de securitate transatlantică? Dubiile au început deja din campania electorală de anul trecut, după ce Trump a descris NATO drept o structură „învechită", anunțând simultan intenția de îmbunătățire a relațiilor cu Rusia. Între timp, Trump și miniștrii săi și-au reafirmat în repetate rânduri sprijinul pentru Alianță. Dar refuzul lui Tillerson de a veni la reuniunea NATO reaprinde scepticismul privind angajamentul american.

Despre contextul acestei decizii se speculează intens la Washington. Este clar însă că o astfel de hotărâre nu este luată doar de secretarul de stat, ci de cercul intim de putere din jurul Biroului Oval. Acesta nu mai are răbdare să poată anunța primul succes de politică externă al președintelui Trump.

Mutări de șah în politica externă

Pentru că, altfel decât se anunțase anterior, Mexicul nu plătește pentru ridicarea zidului de securitate de la granița cu America. Nici planurile de a reseta relația cu Rusia și de a demara misiuni comune în Siria împotriva Statului Islamic nu au fost implementate, din motive de politică internă. Congresul anchetează posibile legături între echipa de campanie a lui Trump și Moscova. Cât timp durează aceste verificări, tentativele de apropiere de Kremlin trebuie amânate. Iar în acest timp cresc din nou tensiunile cu Iranul. Trump vrea să examineze îndeaproape acordul nuclear cu Teheranul. Nu ar vrea cu adevărat să îl anuleze, ceea ce face ca relațiile cu Iranul să fie dominate în prezent de nesiguranță și neîncredere.

Mai rămâne Coreea de Nord. Dictatorul Kim Jong-un testează simultan două lucruri: rachete cu rază medie de acțiune și tăria președintelui american. Trump anunțase în campania electorală că nu va fi foarte răbdător cu Phenianul. Dar pentru a înăspri cursul față de nord-coreeni, Casa Albă vrea un acord prealabil al Chinei. Asta a încercat să obțină recent Tillerson la Beijing. Trump o va face la rândul său la întâlnirea cu omologul Xi Jinping. Dar șansele lor de succes sunt mici. Cât de nemulțumiți ar fi liderii chinezi de Kim Jong-un, ei nu se vor lăsa să devină unelte ale SUA. Iar Trump mai are de așteptat pentru primul său succes de politică externă.