Iluzia unei politici unanime referitoare la refugiați

Dezavantajul sistemului Dublin este că acele câteva state care se află pe rutele refugiaților, cum sunt Grecia și Italia, duc tot greul. Dacă toate celelalte state membre ar fi aplicat riguros regulile sistemului Dublin, n-ar fi venit aproape niciun refugiat în Germania sau în Suedia. Aproape toți ar fi trebuit să-și depună cererile de azil în Grecia sau în Italia, ar fi fost duși acolo în centre de primire iar apoi, în funcție de dosar, ar fi fost acceptați sau respinși. Luând în considerare sutele de mii de refugiați, ambele state s-ar fi simțit nedreptățite.

Dar Atena și Roma și-au simplificat situația, lăsând refugiații să treacă și să se îndrepte spre nordul Europei, fără a-i înregistra. Prin aceasta și-au pierdut simpatia europenilor. În plus, Grecia i-a tratat atât de rău pe refugiați, încât judecătorii europeni au interzis returnarea refugiaților din alte țări ale UE către Grecia. E ca și cum Grecia ar fi fost premiată pentru nerespectarea standardelor europene.

Sistemul Dublin are și avantaje

În timp ce Germania a acceptat această situație timp îndelungat, alții și-au închis porțile și apoi au blocat ruta balcanică. Austria are de gând să închidă Pasul Brenner pentru migranți, care s-ar putea în aceste condiții să treacă din nou în număr mare peste Marea Mediterană și prin Italia.

În momentul de față, politica europeană de azil înseamnă în primul rând ”fiecare pentru el”. Cine își dorește reforme în direcția unei distribuiri corecte și a unei europenizări ar trebui să-și aducă aminte că, în toamnă, statele UE au decis unanim să distribuie 160.000 de refugiați din Grecia și Italia în toată Uniunea Europeană. Dar numărul celor care au fost într-adevăr distribuiți e atât de mic iar rezistența atât de mare, încât n-are niciun rost să ne facem iluzii despre alte propuneri de soluționare a problemei.

Dintre ele face parte și un mecanismul de distribuire a refugiaților, opțiunea a doua a Comisiei. Cancelara federală a fost interesată de această idee, dar s-a lovit aproape peste tot de refuzuri. Alții au criticat faptul că, fără asigurarea serioasă a granițelor externe, ar fi o invitație la imigrare fără limite. Dar acesta este marele avantaj al Sistemului Dublin: există responsabilități clare, iar țările către care se îndreaptă refugiații au interesul să își securizeze propriile granițe și inclusiv cele externe ale Uniunii Europene.

Decisiv este numărul refugiaților

În cel mai bun caz, un Sistem Dublin ușor modificat ar putea fi acceptat de majoritate. Dar problema va continua să existe și după ce statele membre acceptă poate o reformă, nerespectând însă mecanismul de redistribuire a refugiaților.

Într-un final, totul va depinde de numărul acestora. Dacă numărul scade pe termen lung, și redistribuirea lor va fi o problemă mai mică. Dar dacă ajunge la dimensiunile ultimelor luni din 2015, fiecare țară va face ce e mai bine pentru ea, chiar și pe umerii celorlalte. De aceea, prioritatea ar fi evitarea unui nou val masiv de refugiați.