Iran - primejdia încă nu a trecut!

Există două veşti. Una bună şi una rea. Vestea cea bună este că a fost practic mult zgomot pentru nimic. Decizia Casei Albe are consecinţe minimale pentru comunitatea internaţională şi pentru Iran. Cel puţin deocamdată.

Şi este bine aşa. Înţelegerea atomică cu Iranul a fost fără doar şi poate cea mai importantă realizare diplomatică a ultimilor ani. Comunitatea internaţională a arătat că pot fi soluţionate pe cale diplomatică şi conflicte grave. De asemenea, s-a putut constata că "armele diplomatice" sunt mai bune, mai umane şi mai puţin costisitoare decât "diplomaţia" impusă cu ajutorul armelor. Este o experienţă care oferă o sumedenie de învăţăminte pentru gestionarea altor conflicte. De exemplu controversa nucleară cu Coreea de Nord.

Dilema lui Trump

Decizia Casei Albe, de a nu denunţa acum înţelegerea atomică înseamnă, mai pe şleau, că sancţiunile împotriva Iranului rămân în continuare suspendate, măcar pentru alte 120 de zile. În octombrie trecut, preşedintele Trump luase o altă decizie. El nu a confirmat că Iranul respectă prevederile acordului, o precondiţie pentru valabilitatea acestei înţelegeri, transferând astfel decizia finală Congresului. Dar legislativul de la Washington a repasat între timp mingea în curtea Casei Albe, astfel că Trump a avut două posibilităţi: Reinstituirea sau suspendarea sancţiunilor. Iar preşedintele SUA s-a decis pentru a doua variantă.

Cealaltă opţiune ar putea însemna sfârşitul înţelegerii atomice cu Iranul. Toată lumea ştie, inclusiv puterile europene, că înţelegerea cu Iranul nu valorează nimic fără SUA. "Cinci plus unu", deci cele cinci puteri cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU plus Germania, care au stat la masa tratativelor cu Iranul - această constelaţie a funcţionat. Dar "şase minus unu", adică fără SUA, nu ar avea şanse de reuşită.

Mesajul UE

Din acest motiv preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a implicat masiv, înainte ca decizia SUA să devină cunoscută, pentru respectarea acordului nuclear. Din acelaşi motiv însărcinata UE pentru politică externă, Federica Mogherini, în prezenţa miniştrilor de Externe ai Germaniei, Marii Britanii şi Franţei, a declarat răspicat că respectarea înţelegerii atomice cu Iranul nu poate fi subiectul unor noi negocieri.

La urma urmei este vorba de succesul unor negocieri care s-au întins pe parcursul mai multor ani. Şi totul era pus în pericol, fiindcă reinstituirea sancţiunilor ar fi anulat acest succes diplomatic.

Dar vestea cea rea este următoarea: Trump doar a amânat temuta decizie. Iar amânarea nu înseamnă o rezolvare. Astfel, povestea fără sfârşit privind înţelegerea cu Iranul intră din nou în prelungiri. Potrivit administraţiei americane, va fi pentru ultima dată. Trump a dat un ultimatum: Congresul şi partenerii europeni ai SUA au timp 120 de zile pentru a corecta ceea ce Trump a numit "erorile grave" ale acordului nuclear. În acest scop, acordul trebuie renegociat. Trump cere extinderea controalelor şi inspecţiilor în capacităţile atomice ale Iranului şi, altfel decât fusese convenit, executarea nelimitată şi de durată a unor măsuri în vigoare deja. În cazul în care cele de mai sus nu vor fi aplicate imediat, Casa Albă ameninţă că va denunţa acordul.

Ce-i de făcut?

Prelungirea cu patru luni a suspendării sancţiunilor este în acelaşi timp o prelungire a nesiguranţei în privinţa cooperării economice cu Iranul. Mai ales investiţiile directe în industria de petrol şi gaz a Iranului vor întârzia. Astfel, perspectiva unui avânt economic este periclitată, iar preşedintele iranian Hassan Rohani, care este considerat un politician moderat, se va confrunta cu presiuni crescânde.

Evenimentele recente din Iran au arătat că oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţa pe care o duc şi de politica guvernamentală. Potentaţii de la Teheran trebuie supuşi presiunilor din cauza încălcării drepturilor omului. Trebuie de asemenea întreprins ceva împotriva programului iranian de perfecţionare a rachetelor şi a influenţei crescânde pe care ţara o exercită în regiune. Dar acordul atomic nu trebuie denunţat fiindcă acesta împiedică ţara să se doteze cu arma nucleară. O Republică Islamică care comite erori, dar care nu deţine armament atomic, este mai bună decât un regim care vrea iar să ajungă în posesia bombei.

 Jamsheed Faroughi