Legea lui Murphy şi Brexitul

A fost cel mai scurt summit al tuturor timpurilor. S-au întâlnit, au cinat împreună şi s-au despărţit relaxaţi. În rest nu s-a petrecut mai nimic. Şefa guvernului de la Londra,Theresa May, n-a avut nimic nou de transmis fiindcă ea este ultima persoană care ar putea avea la îndemână o soluţie pentru actualul impas. Chiar dacă, în prezent, mingea este în terenul britanicilor. În ultimele săptămâni, europenii şi-au slăbit poziţia privind graniţa terestră pe insulă cu Irlanda. 

Drama face parte din joc

În principiu, coregrafia negocierilor internaţionale de acest fel este arhicunoscută. La început se înregistrează progrese relativ mari, iar partenerii par a fi rezonabili. Apoi se intră în detalii şi cele două părţi se iau la păruială. Urmează faza în care se insistă pe principii, iar la sfârşit trebuie suflat din ce în ce mai mult în focul de sub oală pentru a se putea ajunge, în ultima clipă, cu mari presiuni, la un acord. Uniunea Europeană are multă experienţă cu asemenea procese. 

La summitul de la Bruxelles am avut parte de un management al aşteptărilor bine orchestrat. Rareori a existat atâta speranţă, determinare şi voinţă de a se ajunge la un acord. Până şi preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, considerat a avea o poziţie destul de dură faţă de britanici, şi-a  dorit să vadă succesul.

Somnul raţiunii în Marea Britanie

Între timp, în Marea Britanie, adversarii unui acord rezonabil în procesul Brexit ar prefera o ieşire peste noapte din Uniunea Europeană, dacă se poate şi fără niciun fel de factură finală. Ei simt că nu se pot descătuşa suficient de repede de o alianţă pe care, cumva, o urăsc din ce în ce mai mult.

Pentru tabăra moderaţilor, succesul în negocieri al premierului Theresa May a fost prea slab până acum. Unde i-a rămas aureola? Pro-europenii ar vrea să oprească procesul de separare şi cer organizarea unui al doilea referendum. Uniuniştii nord-irlandezi jură că vor bloca totul, scoţienii ameninţă cu retrageri, opoziţia vrea alegeri noi, iar Theresa May nu are nici măcar un centimentru spaţiu de manevră. 

Singura şansă a europenilor în acest haos este să limiteze cât mai mult posibil, de ambele părţi, duelul principiilor. Dacă Partidul Democrat Unionist nord-irlandez (DUP), susţinător principal al premierului britanic Theresa May în parlamentul de la Londra, pune în joc principiile sacre ale Regatului Unit, orice propunere raţională este sortită eşecului. Premierul May are de ales: ori va susţine principiile lor nobile, ori vor exista şi mai multe presiuni.

Un final frumos este departe şi incert

"Liniştit şi răbdător" - astfel spune negociatorul UE, Michel Barnier, că va purta, şi de-acum încolo, rundele de discuţii cu reprezentanţii Marii Britanii. Europenii vor trebui să continue să poarte convorbiri cu britanicii până când panica tot mai mare resimţită dincolo de Canalul Mânecii îi va face să se răzgândească. S-ar putea întâmpla în decembrie. Uniunea Europeană ar trebui să se folosească eficient de propriul său spaţiu de manevră în problema Irlandei de Nord. Pentru a nu fi nevoită să-şi pună apoi întrebarea dacă nu cumva putea să facă mai mult. 

Nu se ştie dacă, în negocierile pentru Brexit, strategia de a-i fierbe la foc mic pe britanici va funcţiona. Şefa guvernului londonez este slăbită şi poate deveni oricând victima propriei sale formaţiuni politice. Situaţia politică la Londra este imprevizibilă şi opacă, iar majoritatea în Parlament se clatină. Cea mai puternică armă a europenilor este propria determinare. Desigur, şi ei cunosc legea lui Murphy. Dar speră că, în cele din urmă, totul va fi bine. Ca într-un basm.  

Autor: Barbara Wesel